Viața la cămin
„Nu ești student, dacă nu ai stat la cămin! Am auzit expresia aceasta de zeci de ori, însă acum am intrat și eu în tabăra „pro-căminiștilor”. Sunt studentă în anul III și cum mai am puțin și termin facultatea, îmi pot face o părere destul de închegată în privința vieții de cămin.
Fiind basarabeancă și având cazarea asigurată, nu am stat mult pe gânduri dacă să aleg o chirie, sau o altă opțiune de locui, așa că am ales traiul în comun, în condiții decente și cu un preț omenesc.
Angela Pocitari
Locuitul în aceeași cameră cu alte 2-3 persoane este cel mai bun prilej pentru a socializa, pentru a învăța ce este compromisul și a accepta oamenii așa cum sunt ei în diferite perioade și stări emoționale, cum ar fi: depresia, inhibarea sau dispoziția bună. Viața de cămin te maturizează, te ajută să devii independent, dar și să poți comunica cu oameni care, în mod normal, nu s-ar regăsi în gașca ta. Căminul presupune reguli scrise, de care se ocupă administrația, oferindu-ne un contract la cazare pe care îl citim de obicei pe diagonală și îl semnăm în grabă, dar în urma acestora vin și niște reguli nescrise. Acestea apar de obicei la nivel de cameră, unde fiecăruia îi revin niște sarcini, acestea fiind sau nu stabilite din timp: curățenia în cameră și baie, gătitul, spălatul vaselor, dar și niște norme morale:
– spațiul „meu” personal devine spațiul „nostru” comun;
– nu îți distrage colegul când învață, pentru că îți vine și ție rândul;
– vizitatorii colegului/colegei sunt automat și ai tăi;
– nu contează dacă ai de pregătit teme pentru ziua de mâine, invitațiile la petreceri nu se refuză;
Timpul petrecut la cămin te face să iubești și muzica clasică și trapul și chiar manelele care se aud sub geam la 12 noaptea. Sună ca într-o relație de dragoste, dar da, aici nu mai există „tu”, există doar „noi”.
Iar dacă atunci când ai venit la cămin știai să gătești doar ochiuri și paste, care de cele mai multe ori ieșeau crude, poți fi sigur că la plecare vei merita titlul de chef, pentru că având o bucătărie în comun nu ai cum să nu înveți diverse rețete din toate colțurile țării sau și de peste hotarele acesteia. Așa că doar la cămin poți vedea pe aragaz gătindu-se alături: ciorba rădăuțeană românească, zeama cu tăieței a unei colege basarabence și o soleancă, sau un borș roșu specific ucrainean. Acesta și este unul din farmecele căminului, ocazia de a avea o experiență multiculturală, de a ne face prieteni de o viață și de ce nu, de a ne găsi dragostea.
Sfatul meu este să profitați de ocazia de a trăi la cămin, încercând să faceți abstracție la condițiile de trai pe care le oferă, la spațiul de depozitare al lucrurilor insuficient, la sforăitul colegului și alte „probleme” minore, pentru că în spatele acestora se ascund clipe frumoase pe care poate nu veți mai avea ocazia să le mai trăiți vreodată.
Angela Pocitari, CRP
