Category: Colțul artistului

Doresc să-mi dai avânt Nu să mă oprești. Doresc să mă descoperi Și să mă înțelegi.   Doresc să-mi vezi esența, Să mă analizezi, Să îmi percepi voința Să mă încurajezi.   Doresc sa

Oricât de clișeic ar suna, pot zice că „desenez de când mă știu”. Încă de când eram foarte mic iubeam să-mi las imaginația să ia controlul mâinilor mele și să desenez tot ce-mi trecea prin

Mi-ai spus într-o seară să plec, Să nu mă uit nicicând în urmă, ș-am plecat… Am aruncat în valiză niște amintiri și regret Că chiar te-am ascultat.   Te-ai trezit speriat din somn Gâfâind

Iubirea adevărată? A existat? Bunătatea? Știm c-a expirat Adevărul? A fost alungat Onoarea? S-a evaporat   Și simt că nu mai pot Să văd atâta falsitate peste tot Orice alianță devine complot Si nu

  dintre miile de umbre, ce coboară din casă în casă, ce au căzut crispate printre picăturile de ceară ale inimii, încovoiată sub nicovală, ce descinde peste sfintele taine, peste rândurile nescrise ale destinului

dintre miile de umbre, ce coboară din casă în casă, ce au căzut crispate printre picăturile de ceară ale inimii, încovoiată sub nicovală, ce descinde peste sfintele taine, peste rândurile nescrise ale destinului o

Când ochii mei te căutau pe tine, Ai înțeles și tu ce-nseamnă dor. Tu căutai trecutul tău în locul lor, Abia atunci când n-ai mai dat de mine,   În liniște ți-ai îndreptat spre

Mai vino câteodată pe la noi – Să ne plimbăm pe străzile uitate, Să răscolim duios prin amintiri, apoi Să mai uităm pentru puțin de toate.   Să ştergem praful de pe poze vechi

A trecut deja o săptămână, Iar fiul meu  nu-mi scrie, Nu-mi mai sună… E la război, aș fi naivă De-aș aștepta vreo veste bună. Să nu mă sufoce aceste semne de-ntrebare, Îți scrie mama…

    Venim aici din ce mai rar Și când greșim n-avem habar Totuși dorim loc la verziu Când ne dăm seama e târziu…   Am vrea să fim mereu zglobii Să rămânem mereu