Viața de navetist: O călătorie constantă între acasă și facultate

În fiecare dimineață mă trezesc la sunetul absolut zgomotos al alarmei de pe telefon, pregătită pentru o nouă zi plină de provocări și descoperiri. Pentru mine, ziua începe cu o aventură în sine: naveta de la Fălticeni către Suceava pentru a ajunge la facultate. Sunt navetistă, o calificare pe care mi-am câștigat-o în urma nenumăratelor săptămâni petrecute pe drumul magic ce duce până la facultate și înapoi.

Naveta…un termen care poate părea banal pentru alții, dar care pentru mine înseamnă mult mai mult decât o simplă călătorie de la punctul A la punctul B. Dacă nu ai experimentat trezirea de la ora 05:00 în zilele de luni, dacă nu ai încercat să prinzi primul autobuz, pentru că mereu sunt pline, atunci te poți considera un om norocos. Pentru mine, diminețile încep cu o serie de ritualuri rapide, astfel încât să fiu gata la timp pentru a putea ieșii la ora 06:30 din casă, oră la care nici găinile nu s-au trezit.

Viața de navetist nu este doar o simplă călătorie, ci o experiență plină de evenimente neașteptate. De la întâmplări amuzante și conversații interesante, până la momente de suspans și provocări neașteptate, viața de navetist este plină de neprevăzut și diversitate. În ciuda acestor lucruri, găsesc mereu bucurie și un strop de umor cu fiecare traseu parcurs.

O zi tipică începe cu trezirea devreme, pregătirea rapidă și apoi alergarea spre autobuzul de la ora cea mai apropiată de începerea cursurilor, pentru a nu întârzia. Într-o dimineață geroasă de iarnă, la ora 6:30, când în stație era deja aglomerație, am trăit un moment jenant, care mi-a făcut inima să îmi bată mai tare decât orice, la fel ca alarma de dimineață după un somn atât de dulce. În graba mea de a prinde autobuzul, am alunecat pe gheață și am căzut în fața tuturor. A fost un moment extrem de umilitor, cu toată lumea privindu-mă și eu simțindu-mă ca și cum aș fi intrat nepoftită într-o comedie proastă. Mă uitam speriată la blugii mei, temându-mă că aproape îi rupsesem, dar, din fericire, au scăpat doar cu câteva pete de noroi. Traficul și aglomerația dimineților pot fi frustrante uneori la fel ca și momentele de tensiune cum au fost cele în care am crezut că voi întârzia la facultate, spaima prin care am trecut din cauza unei furtuni sau a unui cauciuc dezumflat la autobuz. De exemplu, într-o seară furtunoasă, în timp ce mă întorceam de la facultate cu autobuzul către Fălticeni, am avut parte de o întâmplare ce a devenit brusc tensionată și nu doar din cauza fulgerelor ce nu se opreau. În mijlocul furtunii, un panou metalic s-a desprins brusc și s-a prăbușit în fața autobuzului nostru. Deși impactul a fost minor, senzația de frică și nesiguranță ne-a copleșit pe toți. Cu toate acestea, șoferul a reacționat prompt și calm, asigurându-se că ajungem în siguranță la stație.

Însă, printre toate acestea, există întâmplări care îmi și stârnesc curiozitatea și mă țin trează în timpul călătoriei. Oamenii vorbesc. Despre muncă, despre familie, despre meciul de aseară, despre ce a mai implementat guvernul, despre bani, despre cât de mult au dormit sau nu. Conversațiile cu ceilalți călători și peisajele schimbătoare adaugă o notă de aventură în viața mea de navetist. În fiecare dimineață, aud tot felul de povești și opinii, unele mai exagerate decât altele. Unii vorbesc despre perioada lui Ceaușescu și cât de bine se trăia atunci, alții se plâng de tinerii din ziua de azi, ca și cum ar fi toți crescuți pe altă planetă. E ca și cum aș fi la un spectacol de stand-up în fiecare dimineață, cu unii călători prezentându-și monologurile despre viața în România. Si atunci mă întreb dacă asta e ceea ce au vrut. Oare când au fost mici s-au gândit că își vor petrece zilele într-o rutină continuă de discuții neîntrerupte în autobuzul de 7 dimineața ? Și chiar dacă uneori exagerează sau își îndulcesc amintirile, e totuși distractiv să ascult toate aceste discuții și să mă întreb cine va fi următorul comediant.

Oare câte persoane se gândesc la viitorul apropiat în autobuz? Oare cate persoane își fac planuri, își pun ,,gândurile în ordine” ? Atât de multe gânduri, încât nu mi-ar ajunge o viață să îi ascult povestindu-mi. Acum vine și partea cea mai bună a mersului cu autobuzul. Locul meu de la geam, liniștea neîntreruptă de vreun ,,partener” zgomotos, îmi conferă câteva clipe de bucurie. În zilele bune, pot să văd și răsăritul. Minunat, sublim si delicat. Îmi încălzește privirea și îmi luminează întreaga zi.

În plus, această aventură m-a adus spre o nouă descoperire: posturile de radio matinale. Ascultând diverse emisiuni radio, a început să îmi placă această rutină și să mă bucur de glumele și poveștile care îmi înseninează diminețile. Este un mic ritual care îmi face ziua să înceapă într-un mod plin de energie și bună dispoziție. În timp ce ascult diverse emisiuni radio, parcă simt că timpul trece mai repede și că am parte de o experiență mai plăcută pe drumul spre facultate. Emisiunile matinale sunt pline de muzică veselă, știri proaspete și discuții interesante, care mă ajută să mă trezesc și să-mi încep ziua într-un mod pozitiv. În fiecare zi, drumul meu către facultate devine un test al aglomerației urbane. În plus, în cazul meu, deplasarea zilnică cu autobuzul mă face să ajung acasă mult mai epuizată decât colegii mei și, drept urmare, îmi e uneori foarte greu să mă pot mobiliza pentru teme, proiecte sau alte sarcini de lucru.

În orele de vârf, precum la 7 dimineața, 14 și 16-17, autobuzul este plin până la refuz, iar găsirea unui loc liber devine o adevărată provocare. Pentru a prinde un loc, trebuie să ajungi cu cel puțin 30 de minute înainte de plecare. Spre exemplu într-o dimineață aglomerată în autobuz, parcă era un concurs neoficial pentru câți oameni puteau să încapă într-un spațiu atât de mic. Cu toții ne priveam unii pe alții cu un amestec de disperare și amuzament, iar cineva a izbucnit în râs, spunând că „în autobuzul nostru, locurile sunt așa de călduțe, încât și sardinele s-ar simți strâmte!”. În ciuda condițiilor inconfortabile, am reușit să găsesc umor în situație și să mă bucur de acea călătorie aglomerată. Astfel, am învățat că deseori există cineva care animă atmosfera cu o replică dar și faptul că până și în cele mai înghesuite împrejurări, putem găsi un motiv să zâmbim.

Cu toate dificultățile, există și momente de bucurie care fac această călătorie mai ușoară. Timpul petrecut în autobuz este o oportunitate prețioasă pentru a revizui materialele de învățare sau pentru a-mi organiza gândurile pentru ziua respectivă. De asemenea, faptul că autobuzele sunt frecvente și opresc la multe stații îmi oferă un confort și o flexibilitate de care mă bucur. Iar cel mai important, motivul care mă determină să continui această navetă zilnică este sentimentul că, în ciuda distanței, rămân ancorată în acel loc pe care îl numesc cu drag acasă.

Astfel, viața de navetist este o călătorie plină de provocări, dar și de momente de bucurie. Deși inițial naveta ar putea să nu pară o experiență foarte plăcută, există șanse mari să devină mai suportabilă și să reușești să îți organizezi programul astfel încât să ai o experiență studențească de succes.  (Raluca Țurlea, CRP II)