Târziu…

 

 

Venim aici din ce mai rar

Și când greșim n-avem habar

Totuși dorim loc la verziu

Când ne dăm seama e târziu…

 

Am vrea să fim mereu zglobii

Să rămânem mereu copii.

Nu știm ce-i viața mai ales

Nici cât ne dă, sau ne-a cules.

 

Când am primit o viață-n dar

Noi ne-am oprit la calendar

Și n-am venit la timpuriu

Dar ce folos? Că e târziu…

 

(Camelia-Maria Vasilciuc, CRP, I)

Foto: Camelia-Maria Vasilciuc

 

   Camelia-Maria Vasilciuc

You may also like...

Sari la conținut