Conviețuirea printre bucve
Un cuvânt e precum un diamant Neșlefuit e lipsit de valoare E sec, e absurd Leapădă reflexe anapoda. Scrisul e leacul plictiselii Am din ce alege Atâtea cuvinte, iar eu așa de exigentă
Category: Cultural
Primăvara în fotografii
,,Drumul spre succes trece și prin facultate”, ,,Book Rain” sau ,,Oricând sfârșitul cheamă un nou început” sunt numele fotografiilor care au fost premiate în cadrul ediției a II-a a concursului de fotografie Contraste. Tema
Satisfacția de acum și doleanță pentru propășire
Viața aplicației camerei obscure, aparatul fotografic se reliefează legitim în cartea de istorie ca o invenție contestatoare a artelor plastice, pe care, în cele din urmă, aveau să le eclipseze. Efectul nu a fost
Luceafărul… revine
El : A trecut un an.. Ireal de tăcută, Cu două sfere moarte, O față mică și măruntă Cu gânduri reci (sau „vechi”, cum preferi) deșarte. Tu, chip de lut, Ai
Teatru Fabulinus – „LOVE ME TINDER”, realitatea tinerilor din societatea actuală
Dragoste, dezamăgire, fericire, ură, regrete, nesiguranță, frică, neîncredere -sunt doar câteva dintre sentimentele pe care le trăiesc zilnic tinerii secolului XXI. Dar ce ar fi tinerețea fără ele? Poate doar o simplă etapă a
„Îmi va fi dor de existență, de prezență, de absență”
Decembrie 0 ninge fals aproape postdecembrist ar vrea să mă simt vinovat că greșirea țărânei ne-a condamnat la coagularea Carpaților în fiecare os cât clădesc soarele în felinar pentru la iarnă vei tăcea ca
Un bătrân de 30 de ani
Am împlinit ieri 60 de ani. Soția mea mă ceartă, Și-mi reproșează că am împlinit 30. O contrazic azi, precum am făcut-o și ieri, Căci barba mi-e căruntă Și duhnesc a tutun. „Du gunoiul,
Ema Motrescu: ,, Când spui că ai nevoie de aparate performante ca să fii fotograf, e cum ai spune că îți trebuie oale bune pentru a fi bucătar”
Pasiunea ori se naște, ori o naști. În cazul Emei Motrescu sunt valabile ambele afirmații. Născută la Suceava și înconjurată de fotografie, Ema a crescut cu aparatul foto la îndemână, iar de cursurile de
Tortura lunii
Mai ții minte? Cerul era roșu cand mă iubeai. Un maraton de clipe Neînrămate la timp, Zac undeva palide, În praf și umezeală . Le-am răsturnat în pivniță Și le-am spus: rămas bun !
Visător
Hai azi să nu ne mai privim cu ură, În brațe să te iau când e-ntuneric tot, Pe ascuns să-ți ofer iubire cu măsură Și să te țin de mână cât încă mai pot.
Poezii
– Vlad Luchian, anul I, master, Istorie și Geografie
