Nu vreau ca fiul meu să ucidă
A trecut deja o săptămână, Iar fiul meu nu-mi scrie, Nu-mi mai sună… E la război, aș fi naivă De-aș aștepta vreo veste bună. Să nu mă sufoce aceste semne de-ntrebare, Îți scrie mama…
A trecut deja o săptămână, Iar fiul meu nu-mi scrie, Nu-mi mai sună… E la război, aș fi naivă De-aș aștepta vreo veste bună. Să nu mă sufoce aceste semne de-ntrebare, Îți scrie mama…
Venim aici din ce mai rar Și când greșim n-avem habar Totuși dorim loc la verziu Când ne dăm seama e târziu… Am vrea să fim mereu zglobii Să rămânem mereu
Un cuvânt e precum un diamant Neșlefuit e lipsit de valoare E sec, e absurd Leapădă reflexe anapoda. Scrisul e leacul plictiselii Am din ce alege Atâtea cuvinte, iar eu așa de exigentă
,,Drumul spre succes trece și prin facultate”, ,,Book Rain” sau ,,Oricând sfârșitul cheamă un nou început” sunt numele fotografiilor care au fost premiate în cadrul ediției a II-a a concursului de fotografie Contraste. Tema
Viața aplicației camerei obscure, aparatul fotografic se reliefează legitim în cartea de istorie ca o invenție contestatoare a artelor plastice, pe care, în cele din urmă, aveau să le eclipseze. Efectul nu a fost
Decembrie 0 ninge fals aproape postdecembrist ar vrea să mă simt vinovat că greșirea țărânei ne-a condamnat la coagularea Carpaților în fiecare os cât clădesc soarele în felinar pentru la iarnă vei tăcea ca
Am împlinit ieri 60 de ani. Soția mea mă ceartă, Și-mi reproșează că am împlinit 30. O contrazic azi, precum am făcut-o și ieri, Căci barba mi-e căruntă Și duhnesc a tutun. „Du gunoiul,
Pasiunea ori se naște, ori o naști. În cazul Emei Motrescu sunt valabile ambele afirmații. Născută la Suceava și înconjurată de fotografie, Ema a crescut cu aparatul foto la îndemână, iar de cursurile de
Mai ții minte? Cerul era roșu cand mă iubeai. Un maraton de clipe Neînrămate la timp, Zac undeva palide, În praf și umezeală . Le-am răsturnat în pivniță Și le-am spus: rămas bun !
Hai azi să nu ne mai privim cu ură, În brațe să te iau când e-ntuneric tot, Pe ascuns să-ți ofer iubire cu măsură Și să te țin de mână cât încă mai pot.
– Vlad Luchian, anul I, master, Istorie și Geografie