Amintiri – „Perioada studenției a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea”

Rectorul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, prof. univ. dr. ing. Valentin POPA, rememorează amintirile plăcute şi neplăcute din perioada studenţiei

Născut la 12 iulie 1964, rectorul USV, Valentin Popa, a absolvit Institutul Politehnic din Iași, actuala Universitate Tehnică „Gheorghe Asachi”, în 1989, obținând o diplomă de inginer în electronică și telecomunicați. Și-a început cariera academică în calitate de asistent la colegiul din Suceava, care după un an va deveni actuala Universitatea „Ștefan cel Mare”. A obținut un doctorat la Institutul Politehnic din Iași în 1998 și a trecut toate nivelurile academice la Universitatea „Ștefan cel Mare”, până când a devenit profesor în 2005 și conducător de doctorat în 2009. Pe data de 17 februarie 2012 a fost ales rector al USV. Am încercat să aflăm de la rectorul USV cum a fost viaţa sa de student. „Nu era nimeni mai puternic și deștept decât noi.”

• Cum ați descrie experiența studenției?

Categoric a fost perioada cea mai frumoasă din viață, pentru că eram tânăr, puteam să am vise.  Nu era nimeni mai puternic și deștept decât noi. Am avut o perioadă a studenției extraordinară. Prin comparație, parcă studenția din ziua de azi nu mai este ce a fost odată, poate și datorită faptului că s-au schimbat semnificativ premisele unei studenții. Discutam acum 30-35 de ani despre faptul că  aproximativ 10% dintre cei care finalizau liceul cu bacalaureat ajungeau să fie studenți, spre deosebire de situația actuală când 90% dintre cei care obțin diploma de bacalaureat ajung să fie studenți. Masificarea probabil a adus și o diluare a vieții studențești, intensitatea cu siguranță este alta. În același timp, dacă aș face o comparație, s-a schimbat foarte mult întreaga societate până la urmă; astăzi, studenții au acces la o serie întreagă de activități extracurriculare sau, cum le spuneam noi, „studenția la distracție”. În acea vreme, spectacolele erau rare, în special cele de divertisment, și atunci baza era „cheful de la final de săptămână din camera de cămin”.

• Descrieți-ne cea mai plăcută experiență din studenție, dar și cea mai neplăcută

Cea mai plăcută experiență aș putea spune că a fost momentul în care am  obținut bursa republicană. Foarte puțini reușeau să obțină așa numita bursă republicană, era o bursă normală care îți acoperea, ca și celelalte tipuri de burse, cazarea și bonurile de masă la cantină dar la aceasta primeai 30 de lei suplimentari pe lună, suficienți cât pentru 6 beri. Condiția de bază pentru obținerea bursei era să ai doar medii de 10, cel mult o notă de 9 era admisă. Desigur, aș fi demagog dacă aș spune că aceasta a fost cea mai plăcută experiență, ar trebui s-o spun pentru a stimula studenții să învețe cât mai bine. Revenind, cele mai frumoase experiențe erau balurile bobocilor. Am beneficiat de o situație extraordinară pentru faptul că am fost coleg cu cea mai mare parte a membrilor trupei Divertis, o trupă foarte populară la finalul anilor 80, cu care organizau împreună balurile bobocilor. Era un moment extraordinar pentru întreg Iașiul, balul bobocilor de la specializarea electrotehnică era cel mai renumit bal al bobocilor din oraș, seara cea mai importantă a anului. Desigur, toate acele seri au rămas vii în memorie, în special spectacolul extraordinar, pentru care te băteai să poți prinde un loc, urma și o seară de distracție până în zori, astăzi este denumită „after party”. De asemenea, îmi aduc aminte cu drag că pe timpul studenției mele se mai organizau un fel de excursii la care participau în principal din băieți, pentru că la electronică eram doar băieți, dar mai  invitam și un grup de fete de la facultatea de textile dar nu numai. Ei bine, aceste ieșiri erau niște „blind date-uri” deoarece ajungeam să ne cunoaștem bine în aceste excursii.

• Și cea mai neplăcută aminitire?

Cea mai neplăcută experiență rămâne categoric perioada iernii din primul an de sutdenție, din anul I, când am fost cazat în căminul Tudor Vladimirescu din Iași, un cămin nou, de altfel, dat în folosință chiar din acel an. Eram cazat la ultimul etaj, în apartamente cu 2 camere, 5 paturi per cameră și baie comună și hol comun de intrare. Cum spuneam, frigul iernii a fost unul chinuitor în special datorită faptului că la ultimul etaj nu mai ajungea căldura deloc. Oricât de obosit ai fi fost, te trezeai din cauza frigului. Îmi amintesc cum umblam prin nămeți pe străzi, care nu erau deloc deszăpezite. În timpul zilei, nu se putea sta deloc în cameră, așa că ne căutam o sală de lectură sau o cofetărie care erau încălzite, altfel înghețam.  Tot în iarna primului an de facultate, învățam analiza matematică, ne preda profesorul Constantin Corduneanu, fratele fostului rector al universității noastre, o analiză matematică sf-istică. A fost coșmarul facultății, din fericire nu a durat mult. Nu a fost atât de rău ca în armată. Pentru un bărbat, perioada prestației militare reprezenta o perioadă de referință din punct de vedere al greutăților întâmpinate, al efortului în general, sigur, cu excepția situației în care ești ministru, atunci se schimbă referința privind perioada cea mai grea din viață. „Cine voia să chefuiască, chefuia, cine nu, suporta gălăgia”

• Vorbind de relații și întâlniri, ați avut o mare iubire la facultate?

Până la finele anului V de facultate, am avut o prietenă care, în momentul actual, îmi este și soție, cu care mă cunosc încă dinainte de ultimul an de liceu al meu și primul pentru ea. Noi deja sărbătorim oarecum momentul în care ne-am cunoscut, împlinim 36 de ani de când ne-am cunoscut. Ea nu a fost studentă în Iași, ci în Suceava, eu devenind ulterior cadru didactic aici și, da, am avut-o drept studentă. Niciun coleg nu a pus vreo problemă legată de incompatibilități, de faptul că ar fi fost favorizată sau nu. Erau alte vremuri, studenții nu erau atât de suspicioși pe cadrele didactice care au fost și rămân într-o mare măsură corecte, verticale. Am avut o relație la distanță, oarecum, deoarece Suceava și Iașiul nu sunt orașe îndepărtate unul de altul. Ne întâlneam la cel mult două săptămâni, fie venea ea la Iași, fie veneam eu la Suceava sau în Fălticeni, unde locuia. Amândoi eram prezenți la toate evenimentele mai importante din Suceava. Și da, în ciuda acestor impedimente, relația a rezistat foarte bine.

• Cum puteați să câștigați bani suplimentari ca student?

A câștiga bani ca student în perioada 1984-1989 era ilegal, puteai fi arestat. Dar asta nu însemna că studenții nu câștigau bani. Se mai vindeau lucruri prin cămin, studenții se duceau în perioada respectivă în Timișoara, unde era bazarul în care se aduceau lucruri din fosta Iugoslavie. Situația era mai complicată. În asociația studenților, însă, ne ocupam și cu vânzarea de bilete la film, la baluri, iar banii, desigur, erau contabilizați, dar mai existau sume care erau înmânate studenților. Dar, revenind la varianta legală și încurajată dacă pot spune așa, și anume la bursele studențești. Aproape toți studenții aveau bursă, bursa însemnând gratuitatea cazării la cămin și asigurarea meselor la cantină. in minte că din acea bursă lunară rămâneau câte 3 lei, suficienți pentru a cumpăra o bere de la alimentară. Alimentara era denumirea dinainte de Revoluție a supermarketului nostru, iar în acel loc găseam cam 2% din produsele prezente în supermarketurile actuale. Primul lucru care te șoca când intrai într-o alimentară era lipsa produselor din galantare, iar la raftul de vinuri găseai unul, poate două tipuri de vin.

• Ați ajuns vreodată la sapă de lemn cu mâncarea?

Nu, nu se putea să fii la limită cu mâncarea în acea perioadă, deoarece aveam bonuri de mese la cantină. Aveam 3 mese asigurate pe zi, mai bune sau mai rele. Dar, în serile în care nu aveai cum să mănânci la cantină, te bazai pe mâncarea adusă de acasă sau, după caz, pe mâncarea colegului de cameră. Sacoșa cu mâncare de acasă era o normalitate pe atunci. Vreau să vă spun că eu continui tradiția și cu copiii mei, sunt deseori tentat să le trimit bunătățuri la pachet, deși au și bani de cheltuială și cantină studențească dar, cum se spune, „nu e ca mâncarea de acasă”.

• Cum se distrau cel mai bine studenții?

Cum ne distram cel mai bine? Cum am spus și la început, preponderent prin chefurile la cămin, care se organizau doar în căminele de băieți. Cine voia să chefuiască, chefuia, cine nu, suporta gălăgia. Dar, desigur, fiind organizate doar o dată pe săptămână, nu au fost motive de boicot. Pe locul doi, ne distram foarte mult în excursii. Pot spune că în perioada studenției am avut parte de un amalgam de experiențe, dar vă spun cu mâna pe inimă că a fost și cea mai frumoasă perioadă din viața mea.

–

A consemnat Loredana Țăranu, CRP