Pledoarie pentru facultatea mea: Facultatea de Educație Fizică și Sport

„E frumos când activitatea pe care o practici generează plăcere și entuziasm și ție, și celor din jur, mai ales copiilor”

Sunt student la Facultatea de Educație Fizică și Sport, facultate pe care am ales-o fiindcă-mi place mișcarea, sportul, competiția și care cred că mă reprezintă cel mai mult. E facultatea în care mă simt ca peștele în apă, afirmându-mă, făcând exact ceea ce-mi place, învățând lucruri pe care vreau să le profesez în viitor și fiind înconjurat de persoane care mă înțeleg cel mai bine, care gândesc la fel, care au aceleași pasiuni și țeluri ca și mine. Cursurile pot fi înțelese destul de ușor. Profesorii explică de multe ori prin exemple concrete dintr-un sport anume. Învățarea are în mare parte un caracter practic, de aceea cred că poți învăța o parte din curs doar uitându-te la un meci, mergând și văzând unul pe viu sau chiar jucând.

În facultate există și două cluburi de cercetare științifică, unde împreună cu profesorii încercăm să aducem îmbunătățiri ariei noastre prin analiză, cercetare. Pare că noi facem doar sport, iar acest domeniu nu are tangențe cu EFS. Dar, de fapt, cred că și Sportul e un domeniu vast, care trebuie studiat pe larg, mai ales că se schimbă în continuu, e nevoie de noi dispozitive de măsurare, aparate pentru ușurarea învățării unor procedee, pentru ajutarea în obținerea de performanțe. Facultatea de Educație Fizică și Sport e considerată de mulți una ușoară, una în care ești cu mingea în mână toată ziua. Într-adevăr, pentru mine chiar așa este. E ușor, e simplu, e plăcut pentru că asta mi-am dorit tot timpul să fac. Dar s-ar putea să fie mulți studenți care nu sunt de acord cu mine, care au decis să se înscrie la această facultate crezând că e ușoară și s-au înșelat mai târziu, s-au înscris la această facultate neavând o înclinație spre sport, s-au înscris și o absolvesc forțat. Și, din păcate, mulți termină forțat și alte facultăți. O parte dintre studenții care termină această facultate urmează să fie profesori în școli. Urmează să fie poate cei mai iubiți profesori din școală, deoarece meseria lor presupune să îi lase pe copii să facă ceea ce le place lor cel mai mult – să se joace. E frumos când activitatea pe care o practici generează plăcere și entuziasm și ție și celor din jur, mai ales copiilor, generației care vine din urmă, pentru care s-ar putea să fii un model, un model care iubește mișcarea…

–

Nicolae Corniță