Este o idee bună să-ţi planifici viaţa?

Imaginaţi-vă, vă rog, că aţi naufragiat pe o insulă pustie şi nu vă puteţi  bucura de tot ceea ce vă înconjoară, deoarece în permanenţă sunteţi setaţi pe ideea de a găsi o modalitate să vă întoarceţi. Într-adevăr, într-un final, sunteţi salvaţi de pe acea insulă şi întrebaţi de împrejurimile descoperite. Constataţi că nu aveţi întipărită în minte nici o imagine şi regretaţi ocazia pierdută.

Unii oameni se simt în siguranță când au un plan stabilit pentru viaţa lor. Ne fixăm obiective clare de atins pentru anumite etape ale vieţii dar, pe parcurs, realizăm că lucrurile nu au ieșit așa cum visam.

Uităm să trăim în prezent,  fiind prea ocupați să setăm obiective pentru viitor. Planificarea și organizarea nu sunt lucruri negative, dar dacă petreci prea mult timp făcând aceste lucruri, ai putea pierde momentele speciale din prezent.  Ceea ce contează cu adevărat este să te bucuri de realizările tale de până acum, să apreciezi persoanele care sunt alături de tine şi să le arăţi cât de important este sprijinul lor, să remarci frumuseţile naturii sau să te distrezi cu adevărat la fiecare petrecere la care eşti invitat, deconectându-te de griji şi fără să mai derulezi în minte ce ai de făcut sau dacă ai rămas în urmă faţă de programul pe care ţi l-ai fixat.

Alegerile sunt parte din tine, din viaţa şi din evoluţia ta ca individ. Toate lucrurile, bune sau rele, sunt rezultatul alegerilor noastre. Din adolescenţă încercam să îmi plănuiesc viaţa, calculând astfel: la 18 ani termin liceul, fac o facultate de 3 ani, o termin la 21, mă angajez, mă căsătoresc cu bărbatul visurilor mele, apoi, pe la vreo 23 de ani, fac un băiat, la 27 fac o fată, le cumpăr o pisică, un căţel şi aşa mai departe. Ei bine, totul părea că merge perfect, până când am ales facultatea nepotrivită. Au fost 3 săptămâni de incertitudine, stres şi emoţii negative. Nu mă regăseam deloc, simţeam că m-am pierdut într-o mare de dezamăgiri, aşa că am hotărât să renunţ. Rudele, prietenii, foştii profesori se întrebau indignaţi de ce am luat această decizie, iar răspunsul meu era mereu acelaşi: “Nu mi-a plăcut.” A trecut un an în care m-am tot gândit la ce să mă înscriu, iar ideea de a mă înmatricula la Silvicultură a venit din partea unui prieten, fost student al facultății. Fiind copil al munților şi trăind în plină armonie cu natura, am decis să urmez o facultate care să îmi ofere cunoștințele necesare pentru a putea proteja pădurea şi fauna, indiferent că voi găsi un loc de muncă în domeniu sau nu. Acum, fiind deja în anul II, nu pot decât să fiu recunoscătoare pentru alegerea făcută. Aici este locul meu, facultatea la care visam, care îmi oferă mulţumire interioară şi satisfacţie. Pentru mine nu mai contează că, cel mai probabil, voi absolvi la 23 ani, sigur nu mă voi mărita peste jumătate de an şi cel mai probabil, nici copii nu voi face atât de devreme. Ceea ce vreau să spun este că nu ne putem planifica viaţa.

Dacă perspectivele tale sunt mărginite, focalizate doar pe anumite obiective profesionale, rişti să nu-ţi fie pus în valoarea întreg potenţialul, din cauza faptului că te-ai concentrat numai pe un domeniu. Dacă descoperi în timp că ai anumite aptitudini şi consideri că ţi s-ar potrivi un alt tip de activitate, nu te uita în trecut la planurile făcute când nu ştiai de ce eşti capabil, ci bucură-te de noile oportunităţi, contează foarte mult să-ţi placă ceea ce faci. Nu vei putea obţine performanţă decât dacă eşti pasionat. În concluzie, viața ta nu trebuie să se rezume la bifarea unor obiective de pe o listă! (Adina-Mihaela Dorneanu, Silvicultură,anul II)

 foto generică – pixabay

Adina-Mihaela Dorneanu