Viața mea la cămin
Viața mea la cămin reprezintă un capitol esențial în călătoria mea către maturitate și autodescoperire. Fiecare zi petrecută în cămin este o nouă pagină în cartea vieții mele, plină de aventură și învățături. Pentru mine căminul nu este doar un simplu loc de cazare, este un mediu în care învăț să mă adaptez și să mă descurc singură.
Când am pus piciorul pentru prima dată în căminul studențesc, am simțit un amestec de emoții: nerăbdare, entuziasm, dar și puțină frică. Primele zile la cămin au fost puțin confuze și agitate, fiindcă trebuia să mă adaptez cu acest mediu nou, dar eram entuziasmată să îmi cunosc colegele de cameră și multe alte persoane noi. Am fost întâmpinată de un spațiu simplu, gol pe care l-am transformat într-un spațiu al meu personal, desigur fiecare cu partea ei de cameră. Am petrecut ore întregi despachetând și adăugând puțină culoare camerei mele.
După o perioadă de ajustare și explorare, pot spune că m-am adaptat complet cu viața la cămin. Legăturile formate cu colegele de cameră și ceilalți colegi din cămin s-au întărit și mai mult în momentul de față, ceea ce a adus la formarea unor noi prietenii, cu toate că avem programe diferite, eu și colegele de cameră, și fiecare se trezește la ore diferite, ceea ce creează puțin haos în cameră, când becul este deschis de la prima oră a dimineții. Serile petrecute împreună în camera de cămin, discuțiile lungi și amuzante purtate până la ore târzii, ne apropie din ce în ce mai mult. În plus, viața la cămin aduce experiențe noi, cum ar fi ieșirea la petreceri. Împreună cu mai mulți prieteni transformăm camera de cămin într-un loc de pregătire pentru o seară de distracție și recreere. După petrecere, ne întoarcem la cămin, împărtășindu-ne unii altora momentele amuzante trăite în timpul serii.
În cămin, nu doar ca ne bucurăm de momente de distracție și relaxare, ba chiar ne ajutăm reciproc să învățăm în perioada sesiunii. Lucrurile devin mai ușoare când învățăm și ne susținem reciproc unii pe alții. Nu pot să nu apreciez viața la cămin, mai ales pentru că acesta este situat foarte aproape de campus, iar în pauzele dintre cursuri mă întorc la cămin, unde îmi reîncarc bateriile pentru următoarea parte a zilei.
La cămin, fiecare zi aduce o varietate de momente și experiențe. Dimineața mă trezesc cu greu, simțindu-mă epuizată de stresul și oboseala sesiunii. Uneori, acest stres se resimte atât de mult încât am leșinat în timpul unei sesiuni tensionate la bucătărie, când voiam să îmi gătesc ceva, dar am reușit să îmi revin destul de repede, acesta fiind cel mai puțin plăcut moment pe care l-am trăit aici. Cu toate acestea, majoritatea timpului petrecut aici e plin de distracție și aventură. Seara, ne adunăm cu prietenii pentru a sta la povești. Însă uneori avem parte de momente amuzante, cum ar fi atunci când fugim de portar, care vrea să mergem în camerele noastre pentru a nu-i deranja pe ceilalți. Mereu găsim soluții ingenioase pentru a nu-i deranja pe ceilalți, dar totuși să ne petrecem timpul împreună, pe balcoane sau în bucătării, când nu avem ocazia să stăm în camerele noastre. De obicei aici petrec timp cu foștii colegi de liceu, dar mi-am făcut și câțiva prieteni cu care petrec timp într-un mod mai relaxant.
Viața la cămin este o experiență minunată, plină de aventură, iar momentele petrecute alături de colegi aduc multă bucurie și amintiri de neuitat. Este un capitol special în viața mea, care mă învață foarte multe lucruri pe care le voi păstra cu drag în inima mea pentru totdeauna. (Andreea Ciocan, CRP II)
