Vocea din capul tău
Mi-ai spus într-o seară să plec,
Să nu mă uit nicicând în urmă,
ș-am plecat…
Am aruncat în valiză niște amintiri
și regret
Că chiar te-am ascultat.
Te-ai trezit speriat din somn
Gâfâind și strigând că ți-e dor.
Atunci m-am prefăcut că dorm,
Mă temeam, nu voiam să cobor.
Și-am rămas atârnată, plângând,
În mintea ta plină de whisky și ceață.
Crede-mă, nu te voi părăsi prea curând,
Trăiesc în capul tău, cu o mască pe față.
Coșmar sau vis frumos?
Alegi tu cum să mă vezi.
De mă vezi urâtă,
Îți voi scuipa sufletul pe jos,
Fără remușcări și dovezi.
Dacă mă vezi frumoasă,
te voi alina,
Îmblânzind sufletul-ți plin de viespi.
Peste mâna ta, voi pune mâna mea,
Îți voi cânta, îți voi spune povești.
Lasă-mă să înfloresc în gândul tău,
Căci doar fizic am plecat.
O fi păcatul meu chiar atât de rău?
Totuși, nu te-am abandonat.
Voi fi o stafie cuminte, promit
Cu gânduri curate și glas liniștitor.
Îți mulțumesc că-n casa ta m-ai primit,
Nu-mi doream să-ți fie prea dor.
(Sabrina Vacari, CRP III)
Foto generică – pixabay
Sabrina Vacari
