Iubire de sertar

Zice că nu mai crede în nimic măreț

că tot ce a mai rămas din teatru

e doar un singur actor care a supraviețuit

și care repetă prost aceeași intrare într-o sală goală

A ținut odată iubirea în mână

era onestă față de lucrurile care nu mint

nu pentru că ar fi virtuoase

ci pentru că nu au nimic de câștigat

din versiunea mai bună a lor

și-a dat seama că ținea în mână

cam tot ce mai rămăsese

din convingerea că gesturile mari

rezolvă lucrurile mici

că dacă faci ceva irevocabil

lumea va înțelege că ai simțit ceva

și că ce ai simțit

a contat suficient cât să merite irevocabilul

 

Dar lumea nu funcționează așa

poate funcționează doar în poveștile

pe care și le spun bărbații unii altora

ca să nu le fie frică de povara

propriei lor sensibilități

El s-a născut într-o provincie

unde toamna miroase a fum de gunoi

un miros de timp stătut

de lucruri care nu s-au mișcat

și au ajuns să semene cu peisajul

să fie imposibil de scos din el subiectul

fără să strici ceva

Acolo a învățat că bărbatul tace

că tăcerea e o formă de demnitate

o formă de frică cu o haină mai bună

că sentimentele se poartă înăuntru

ca o monedă veche pe care n-o mai acceptă nimeni

dar pe care n-o arunci pentru că a aparținut cuiva mort

și aruncatul ar fi un mic act de trădare

față de ceva fără nume

 

Femeia spune el că a venit și a plecat

cu simplitatea lucrurilor

care nu știu că sunt importante

a lăsat în urmă un miros pe pernă

o manieră de a tăia pâinea diagonal nu drept

de ce diagonal n-a întrebat niciodată

acum nu mai poate întreba

și asta îl deranjează

îl deranjează mai mult decât absența ei

pentru că absența ei e un gol cu formă

e un negativ al prezenței

și din negative îți faci o idee

dar întrebarea pe care nu ai adresat-o

nu are formă

e doar un curent de aer

care circulă printr-o ușă deschisă

pe care n-a știut s-o observe la timp

până ce frigul a intrat

și s-a instalat ca un locatar

care refuză să plătească chirie

 

Iubirea are un manual de utilizare

pe care ți-l dă cineva pe ascuns

când ești prea tânăr să citești instrucțiuni

și când ești suficient de mare să le înțelegi

manualul s-a pierdut

și oricum modelul a fost scos din producție

Iubirea cere prea mult și prea puțin în același timp

cere să fii prezent și să dispari

cere să simți și să nu arăți că simți

cere să fii suficient de puternic ca ea să nu se teamă

și suficient de slab ca ea să te poată ajuta uneori

și granița dintre suficient de puternic

și suficient de slab

nu e marcată pe nicio hartă

pe care a reușit el s-o găsească

 

Romantismul a fost o invenție bună

ca toate invențiile care rezolvă o problemă

creând altele trei

a dat oamenilor vocabularul pentru ce simțeau

moarte frumoasă

duel și sacrificiu

suflet pereche și destin

oamenii au folosit vocabularul

și pentru o vreme a funcționat

pentru o vreme cuvintele și lucrurile

aveau aceeași dimensiune

se legau natural unul de altul fără să forțezi

Apoi cuvintele au rămas și lucrurile au plecat

sau s-au micșorat

sau și-au schimbat natura

și acum mergi cu vocabularul

pe care l-ai asimilat

încercând să-i găsești un rost

într-o lume care a crescut altfel

 

Ce rămâne într-un final decât

un bărbat de vârstă medie pe un scaun

cu o țigară care se termină

ce privește la curtea interioară

a unui bloc construit în grabă

în care plantele de pe balcoanele vecinilor

cresc mai bine decât ar trebui în condițiile sărăciei

cu o încăpățânare vegetală pe care el n-o înțelege

ignoranța față de propria condiție

e un avantaj pe care evoluția

l-a dat plantelor și nu oamenilor

Trebuie să ai curajul să accepți această ignoranță

curajul să te scoli din pat marți

când nu e nicio urgență

când ziua de marți seamănă cu ziua de luni

care seamănă cu ziua de miercuri

și toate trei miros a cafea tare

și a ceva nerezolvat

care a rămas nerezolvat atât de mult

încât a ajuns să pară normal

parte din mobilier

 

Iubirea a pus-o într-un sertar

cum pui orice obiect de care nu mai ai nevoie

dar nu poți nici să-l arunci

cu o ușoară jenă față de obiect

că nu i-ai dat întrebuințarea

pentru care a fost făcut

Sertarul are și alte lucruri înăuntru

o fotografie în care apare tânăr și zâmbește

o cheie care nu mai știe ce deschide

un pix uscat cu care n-a mai putut scrie

Este greu să renunți la metafore

să privești iubirea cum stă uitată în sertar

să lași lucrurile să fie ce sunt

fără să le ceri

să poarte în spate toată greutatea ta

transformând viața într-o tragedie

 

(Cristian Reznic, masterand)