Maria Popovici: „Cine ia stand-up comedy-ul în serios nu are de ce să consume acest gen de entertainment”

Maria Popovici: „Cine ia stand-up comedy-ul în serios nu are de ce să consume acest gen de entertainment”

 

Stand-up-ul este o formă de artă care a căpătat popularitate în ultimele decenii, devenind un gen de divertisment apreciat în întreaga lume. Acesta este un format unic care presupune un singur performer care urcă pe scenă și interacționează cu publicul, oferind o interpretare umoristică a diferitelor subiecte, de la viața cotidiană la evenimentele curente și probleme sociale.

Pe lângă faptul că stand up-ul este o activitate creativă, menită să emane valuri de râsete și divertisment în general, stand up comedy este și o aventură caragialiană de a critica și ridiculiza societatea în care trăim. De la stabilirea unor categorii umane, până la întâmplări personale, stand-up-ul chiar are nevoie de umor pentru a supraviețui și foarte important, de libertate. Charisma, arta oratorică și dicția sunt aspecte necesare în acest gen de divertisment, dar umorul rămâne cel care să dea verdictul, este ăsta un număr reușit sau nu. Stand-up-ul este o formă de exprimare liberă și, de multe ori, comedianții folosesc umorul ca modalitate de a aduce la cunoștință publicului subiecte delicate sau controversate, ceea ce, să recunoaștem uneori supără.

Totuși, poate supraviețui umorul încorsetat de o cenzură atât de subtilă cu care începem să ne confruntăm acum, în secolul 21? Discriminare, rasism, homofobie, atac la valorile personale, acuzații peste acuzații.

Femeile sunt ființe extrem de atente și pregătite în a confrunta societatea, iar o femeie în stand up era un subiect strigător la cer acum câțiva ani. Deci, am trăit o reală plăcere în a o intervieva pe Maria Popovici, cea care se enumeră printre fondatoarele stand-upului feminin din România, pentru a dezbate subiectul „Este societatea atât de sensibilă în secolul 21? Ne îndreptăm cu pași grăbiți spre cenzură?”

 

 

Considerați această perioadă una complicată în a te exprima liber?

Nu poate fi mai complicată decât cea pe care o cunoaștem de la părinții noștri, diferența fiind că acum nu e ilegal să te exprimi liber. Poate fi complicat atunci când este interpretabil, jignitor, pentru că simt în oameni o teribilă nevoie de justiție, care uneori pare doar răzbunare. Totuși, cred că oricine poate greși, însă este necesar să-și ceară scuze.

Mi-ar plăcea să discutăm despre cât de sensibilă este societatea modernă. Considerați că sensibilitatea cu care ne confruntăm acum încorsetează în vreun fel stand-up-ul?

Cred că fiecare este atât de sensibil cât simte nevoia și cred că ai dreptul să simți ce vrei. Momentan, nu încorsetează stand-up-ul, însă politically correctness-ul poate ucide comedia. Un monolog comic poate, uneori, printr-o glumă de prost gust, să atragă atenția unor probleme, chiar dacă la prima mână pare că batjocorește. Dar eu cred că trebuie totuși să fim atenți și să găsim un moment potrivit pentru a glumi despre ceva.

Cât de multă cenzură există în industria stand-up-ului acum, în 2023?

Nu există cenzură și nici nu trebuie. E o modalitate artistică de exprimare liberă care se include, în mare parte, în cultura underground.

Cine ar trebui să decidă ce poate și ce nu poate fi spus pe scenă în stand-up?

Comedianții.

Cum ar trebui să abordeze comedianții subiecte sensibile sau controversate în stand-up? Sau aceste subiecte ar trebui evitate?

Repet, e o chestiune de bun simț să îți dai seama când nu e momentul potrivit, spațio-temporal, de a aborda un subiect.

Unde ar trebui să se oprească o glumă?

Unde se râde cel mai tare. Scopul stand-up-ului e umorul, dacă apare și altceva pe lângă, e bine, e în plus.

Ce poate transforma o glumă proastă în una bună?

Timing-ul.

Evitarea pronunțării unor termeni, eufemismele și fuga de glume rasiste, misogine și homofobe, nu sunt tot o formă de discriminare?

Există, în opinia mea de acum, o punte fină între cenzură și frica de pe vremea comunismului și politically correctness-ul și frica de cancel culture.

Care considerați că ar fi motivul pentru care societatea a devenit atât de sensibilă la unele subiecte?

Societatea are adesea efectul de turmă. E posibil ca o parte din noi să fim deranjați pentru că așa e trendul. Eu mă gândesc adesea la asta pentru că am o sensibilitate mare la rasism, homofobie, deși nu m-am confruntat cu asta. Oare am fost educată așa de părinți, școală, societate? Asta simt totuși, chiar simt că mă doare și mă răscolește când văd asta.

În general, oamenii vă atacă, în urma cărui subiect abordat în stand-up?

Exagerat de rar ca să merite băgat în seamă.

Ați simțit vreodată că ați fost cenzurată în timpul unui show de stand-up?

Nu.

Considerați că cenzura are un efect atât de acut asupra creativității în stand-up?

Această cenzură nu există în România. Există un strop de bun simț pe care ar trebui să-l avem cu toții.

Cu gândul la îngrozitoarea tragedie care s-a întâmplat în Franța, Charlie Hebdo, unde ar trebui să se oprească libertatea de exprimare?

Nu cred că viața trebuie trăită în frică.

Glumele cu tentă religioasă sunt un atac la valorile unui om?

Glumele nu sunt un atac, glumele sunt glume. Cine ia stand-up comedy-ul în serios nu are de ce să consume acest gen de entertainment, pentru că înseamnă că nu a înțeles nimic.

Ce reprezintă vulgaritatea în stand-up? O formă de intimitate cu publicul sau simple cuvinte de legătură?

Simple cuvinte de legătură cu care suntem atât de confortabili în filmare în limba engleză de-o viață, care sunt traduse toate cu “Du-te dracului” din ’90 și până acum. Românii sunt slobozi la gură, inclusiv în literatură, găsim asta de-a lungul istoriei, dacă ne uităm cu atenție.

Ce părere aveți despre aducerea stand-up-ului la TV? Îi oferă oarecum mai multă credibilitate?

Mă bucur, pentru că am făcut acest gen de artă, de exprimare, de entertainment, numește-l cum vrei, popular.

-Cenzura de la tv, care este oarecum de înțeles, nu cumva știrbește din farmecul stand up-ului?

– Da. Noroc că, la un click distanță, poți vedea același moment necenzurat, online.

O mică curiozitate personală, care a fost cel mai straniu lucru pe care vi l-a spus cineva după un show?

Că i-am salvat starea psihică în momentele grele. Nu îmi vine să cred că aberațiile din capul meu pe care le transform în material, au ajutat pe bune pe cineva.

Care sunt subiectele care trebuie evitate, din punct de vedere etic? Stand-up-ul are limite?

Asta rămâne la latitudinea fiecăruia. Mie nu îmi place să fac glume rasiste, homofobe sau la adresa persoanelor defavorizate financiar, de exemplu.

-Credeți că există o diferență între cenzura în stand-up și cenzura în alte forme de artă sau de exprimare?

– Nu. Cenzura e cenzură. Jos cenzura!

Pe lângă faptul că cenzura știrbește din drepturile noastre de exprimare, cenzura mai este și o formula agresivă de a anula autenticitatea. Și ce poate fi mai pur și curat, într-o lume atât de superficială dacă nu autenticitatea? Pentru final propun să reproducem răspunsul Mariei la ultima întrebare: Jos cenzura!  (A consemnat, Sabrina Vacari, CRP3)

 

         Sabrina Vacari