Frici care paralizează
Frica este o emoție primară, instinctuală, care apare ca răspuns la o amenințare percepută. Este un mecanism esențial de supraviețuire, creat să ne protejeze de pericole reale…sau imaginare.
Ea ne reflectă partea animalică, biologică, arătând cum suntem programați să reacționăm la amenințări. În această oglindă, vedem cât de fragili și efemeri putem fi în fața naturii sau a inevitabilității morții. Totuși, frica ne poate domina viața, paralizându-ne și împiedicându-ne să acționăm, să trăim.
Frica se manifestă fizic, emoțional și mintal. Pe plan fizic, simți că inima stă să-ți sară din piept, bate repede apăsându-ți parcă pe piept, respirația devine superficială, mușchii se încordează iar corpul poate ajunge chiar să tremure. Emoțional, simțim o anxietate intensă, gânduri repetitive legate de pericol. Iar mintal, scade capacitatea de gândire rațională, te face să îngheți în fața unei decizii.
Frica e declanșată de activitatea sistemului nervos simpatic. Începe așa: percepția, atunci când creierul identifică un stimul periculos, amigdala trimite un semnal de alarmă către sistemul nervos iar mai apoi eliberarea adrenalinei, când corpul se pregătește pentru luptă, fugă sau îngheț. După care, intervine în scenă și cortizonul, hormon al stresului ce ajută la menținerea stării de alertă pe termen mai lung.
Pe cât de utile sunt aceste reacții pe termen scurt, pe atât de problematice devin dacă sunt activate constant.
Frica, în filozofie, e văzută ca o oglindă a condiției umane. Avem prea multă libertate în alegeri. Frica provine din anticiparea viitorului necunoscut, dar dacă te gândești mereu la viitor, când mai trăiești prezentul?
Toata viața mi-am trăit-o în frică și m-a făcut să realizez mult prea multe lucruri, unele poate aș fi preferat să nu le știu. Dar ăsta e farmecul când începi să te descoperi, nu? Nu știi niciodată peste ce poți să dai. Frica poate fi un catalizator pentru evoluție. Ne face să punem întrebări „cine sunt?” „ce mă oprește?” „cum pot să cresc?”. În acest sens, condiția umană este paradoxală, suntem conduși de frică dar avem puterea de a o transcende.
Ești prizonierul fricilor tale, sau stăpânul lor?
Dar nu este și nu a fost niciodată atât de simplu, nu? Să îți spui, gata de acum nu îmi mai este frică și o să fac tot ce mi-am dorit vreodată. Dar este. Pur și simplu nu vrem să acceptăm cât este de ușor să faci totul diferit. Să privești totul diferit. Da, nu se va întâmpla brusc, ca un soi de iluminare sau mai știu eu ce, dar este mult mai simplu decât crezi. Ai nevoie doar de un moment de conștientizare, și de acolo lucrurile vor merge de la sine. Lucrurile mereu se vor întâmpla în favoarea ta. (Ionela Andreea Moscaliuc, CRP I)
Ionela Andreea Moscaliuc
