Despre idee și motivație

Ideile care nu sunt altceva decât o parte reflexivă a noastră, o procreație a unei suferințe devenită idee. Lumea se învârte în jurul ideilor și ne sunt un pilon de sprijin. Nu aș putea spune că există idei bune sau rele, e prea vulgar, aș opta mai degrabă pentru idei suficiente și insuficiente. Ideile suficiente ar fi acele idei care au un miez bine stabilit, care nu necesită o reflecție prea îndelungată pentru consolidarea unei baze solide, se poate trece direct la implementarea ei. O idee insuficientă nu este altceva decât o idee ce are nevoie de meditare, de un punct de plecare spre a se implementa. Ideile sunt niște abstracțiuni neînsuflețite, care au nevoie de noi pentru ca să devină un element înnăscut. Ideile ori sunt suficiente încât să se treacă de la o parte reflexivă la una practică și invers, un drum mult mai lung de reflecție până să ajungă la partea practică.

După natura de apariție sunt idei spontane și idei progresive. Ideea spontană este asemenea unei lumini ce se aprinde brusc într-o cameră întunecată, adică rapiditatea cu care apare un element nou, în cazul de față ideea. Ideea progresivă este acea idee care se dezvoltă dintr-un anumit context, ca de exemplu citind o carte suntem inspirați și ne vine o idee.

După natura de proveniență ideile sunt proprii și preluate. Această a doua clasificare se referă la ideile proprii, adică acele idei create independent, inovatoare care nu s-au mai discutat sau nu au apărut nici într-un alt context. Ideile preluate sunt acele idei care au fost scrise de altcineva, dar care sunt preluate pentru o analiză sau o interpretare proprie, desigur dacă se face în limitele de bun augur, fără a plagia ideea cap coadă.

 

Prima formă de lume pe care o constituie, pentru conștiința individuală, organismele logice, este jungla, spune Constantin Noica. Începem într-un amalgam de gânduri și meditări pentru a ajunge într-un final să găsim o axă în care să ne situăm și să procreăm imaginea finală a ideii. “Jungla” de care spune Noica, nu este altceva decât o porțiune nedescoperită a conștiinței noastre, o individualitate proprie pe care trebuie să o definim. Ideile fac parte din această porțiune nedescoperită, deoarece sunt un produs al minții ce necesită definire.

Toată ziua ne vin idei, unele mor și nu vor mai fi menționate, altele rămân undeva scrise pentru a fi ulterior puse în practică. Dar au ideile un efect asupra vieții noastre sau sunt simple construcții mintale care conferă forme unor lucruri? Ideile duc la descoperi și invenții care îmbunătățesc viața. Ideile predomină în structurile statului și ale vieții sociale. Trăim după anumite legi care sunt rodul unor idei. Doar să ne gândim la cei ce creează prin câte dificultăți trec până să ajungă o idee să prindă contur. Câte nopți nedormite în care îi măcinau aceeași idee în ipostaze diferite, câte un plan de abordare diferit doar pentru o singură idee. Câte idei se creează în fiecare zi, câte planuri, un lucru foarte frumos care ajută omenirea să progreseze sau să decadă. Aici apare elementul de bun sau rău. O idee în structura sa poate conține elementul binelui, care să aducă beneficii și prosperitate sau elementul răului, care poate produce prejudicii. Aici se poate aplica conceptul de idee bună sau rea, din postura scopului pe care îl urmărește ideea și nu de delimitare a acesteia.

Nu se mai produc idei eficiente care să aducă un aport sau să lase o urmă profundă de reflexie. Orice idee în faza finală trebuie să lase loc reflexiei. Nu contează domeniul, că e știință, literatură, filosofiei sau alte domenii, un produs final vine la pachet cu o parte deschisă de reflecție. Ca de exemplu, evoluția inteligenții artificiale. Totul a pornit de la o idee, care se apropie cu pași rapizi către final. Noi deja reflectăm asupra acestui produs, despre consecințe și despre beneficii. E un mod natural de a reflecta, de a oferi o critică constructivă. Omului îi place să discute despre ceva, chiar dacă uneori o face prost și mai puțin rațional, dar totuși omul constă din discuții, viața sa e formată din discuții. Astfel, o reflecție sau o critică este mereu binevenită, dacă desigur respectă anumite principii etice, fiindcă nu ar trebuie să mergem către o extremă de ponegrire și de ură. Fiecare lucru își are plusurile și minusurile sale, nimic nu e perfect în lumea aceasta. Trebuie să luăm în calcul acest aspect pentru a avea o polemică productivă și în același timp etică.

Creativitatea este un prim aspect important în eventuala creație a ideilor. Creativitatea este o formă profundă și pătrunzătoare, o piesă importantă în a face lucrurile să meargă și să modeleze experiențele umane. Creativitatea este într-un cuvânt progres. Călin Bârleanu în cartea sa Psihologia consumatorului de media digitală, ne oferă o definiție a creativității: Înțelegem creativitatea ca pe o abilitate de a construi sau concepe idei noi, descrise ca originale sau ca răspuns la probleme care au preocupat omenirea la un anumit moment în timp.

Nașterea unor creații sau în genere a unei idei simple ține nu doar de bagajul intelectual, ci și de creativitate, care combinată cu rațiunea și cunoștințe poate duce la lucruri frumoase și inovatoare. Creativitatea ține de nou, adică creează ceva ce nu există sau ceva despre ce nu s-a scris și discutat. Desigur că nu putem spune că o idee este nouă dacă nu are o valoare oricare, într-un limbaj mai simplu nu posedă un fundament rațional perfect valabil care să vină în susținerea acestei idei. Degeaba eu spun că există extratereștri dacă nu am argumente valide și adevărate în a susține această afirmare. De altfel, dacă nu am argumente rămâne să fie o pură speculație sau o idee provenită din simplă creativitate. Cu cât omul este mai creativ, cu atât poate crea diverse povești fictive care nu au nici un sens dacă nu sunt validate. Să nu luăm în calcul informația falsă, care are o bază de argumente însă ele sunt neadevărate, simple piste de plecare care ne duc în eroare.

Creativitatea poate fi stimulată de diverse surse, ca de exemplu cărți, natură, pictură sau istorii din viața anumitor persoane de succes. Creativitatea generează idei care uneori pot proveni și dintr-o simplă conversație. În ziua de astăzi, în care mediul digital este predominant, creativitatea devine un element de ștampilă, adică fiecare folosește același șablon, aceeași idee pentru a crea conținut. Rar când găsești elemente diverse sau oameni care să gândească elemente noi și creative. Trendurile contează acum. De altfel, ele sunt niște șabloane de prost gust urmărite de mulți oameni care sunt conectați într-un mediu iluzoriu, sunt acei oameni care se îndepărtează de sine și de cadrul natural ce îi înconjoară. Ca de exemplu TikTok. Această aplicație folosește cam aceleași șabloane doar pentru că este popular și accesat, astfel că se poate căpăta like-uri și vizionări cât mai multe. Dar întrebarea este: ne ajută cu ceva aceste like-uri sau vizionările? De ce nu am trăi cu adevărat real? De ce suntem mânați către ceea ce se consumă într-o lume oarbă a mediului online? De ce întârzie momentul trezirii la realitate?

Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis! O idee spusă de Friedrich Nietzsche. Deseori mă gândesc la cuvintele marelui filosof german. Cuvinte care au devenit foarte adevărate în contextul de astăzi. Dumnezeu reprezintă o întreagă istorie culturală a omenirii, iar noi oamenii odată cu dezvoltarea societății, ajunși astăzi în decădere, într-un dezechilibru dintre fictiv, mediul online și realitatea, l-am omorât pe Dumnezeu, am omorât cultura.

Nepăsarea noastră apare odată cu intrarea în spațiul internetului și momentul când nu mai ieșim din acea bulă mediatizată. Nu mai vedem ce se întâmplă în jur, nu mai contează valorile, istoria și cultura. Punem în fața noastră mediul online, iar ceea ce e pe lângă noi se osifică și se oprește din a face parte din viața noastră. Nu ne luptăm pentru cultură și valorile noastre iar acest fapt este o greșeală în a minimiza trecutul și al îndesa în uitare. Trecutul din spatele nostru care ne-a format ca oameni, trecutul îndepărtat care ne-a format ca civilizație se uită. Atenția se concentrează spre un viitor ce se crede a fi cel mai bun și progresiv, însă prezentul de astăzi ce se află în decădere și merge spre nimic, pune sub un mare semn de întrebare viitorul ce urmează.

Motivația este un al doilea aspect important în eventuala creație a ideilor. Motivația este o stare ce se produce în interiorul omului și care ajută la crearea ideilor sau la facerea anumitor lucruri. Motivația este de obicei mecanismul spre a face ceva. Dacă nu avem motivație simțim o stare de pasivitate, de lene intelectuală și fizică, găsim nenumărate motive să nu facem nimic. Motivația ar avea la bază două reguli importante prin care se manifestă, mai exact: în prima fază, individul își stabilește un scop și în faza a doua încearcă să atingă acel scop. Motivația se află la intersecția acestor două faze, ajutând la atingerea scopului stabilit.

 

În ziua de astăzi mulți suferă de lipsă de motivație. Acest lucru s-ar datora în mare parte tehnologie care oferă o gamă variată de divertisment și lucruri într-o formulă simplă și pusă la dispoziția consumatorului. Nu mai suntem capabili să gândim profund, simțim cum am spus o lene intelectuală. Creierul care se obișnuiește cu astfel de divertisment devine foarte repede sedentar și în momentul când facem anumite lucruri complicate, simțim lipsa de motivație, simțim o apatie față de ceea ce facem. Deseori suntem nerăbdători, din cauza că ceea ce este pe internet are durate de câteva minute sau chiar secunde. Suntem obișnuiți să consumăm pastile de divertisment care să acționeze imediat, să ne producă o stare de satisfacere fără ca să mai așteptăm. Actul de a gândi este opusul, mai degrabă este un tratament care are nevoie de timp ca să se evalueze efectul. Iar social media nu ne oferă timp, din contra ni-l scurtează și ne uniformizează ca oameni. Vedem oameni lipsiți de interes, nemotivați, anxioși și care nu pot rezista o zi fără a nu intra în social media.

Când ajungem nemotivați suntem expuși unei bariere care ne împiedică să excelăm într-un anumit domeniu, ne împiedică să fim productivi și să ne atingem scopurile propuse. Problema că oamenii nu sunt motivați o văd în mediul social în care trăim. Un mediu foarte automatizat și care acționează dintr-un impuls al vitezei. Acest mediu toxic de altfel, nu oferă individului liniște, un mediu de concentrare și meditație. Când ești prea bulversat, plin de probleme și într-o repetitivă fugă, în același scenariu în fiecare zi, casă-muncă, muncă-casă, nu avem de unde să căutăm inspirație care într-un final să ne motiveze. Nu avem timpul necesar să facem acest lucru sau suntem prea ocupați de noi cu ochii în ecrane, încât nu mai vedem lumea ce ne înconjoară. Problema omului de astăzi este că nu caută. E ușor să spui că nu ai motivație. Dar motivația se găsește. O simplă plimbare prin natură, într-o pădure sau un loc în care să nu fie zgomot și elementul vitezei acestei lumi, aduce cu sine inspirația care dă naștere motivației, urmând să creezi idei.

În fiecare floare, în fiecare copac, în fiecare pasăre ce cântă, simt că natura îmi vorbește, că îmi dezvăluie taine ce depășesc înțelegerea umană, că îmi oferă o conexiune cu ceva mai mare decât mine, spunea Albert Einstein. În natură găsești inspirație spre a face ceva, însă trebuie să privești natura, săi afli fiecare taină ce se scunde în fiecare floare, în fiecare copac și iarbă. Iar noi dacă suntem uniformizați cu ecranul în față ce să vedem? Când mergem în natură parcă suntem în trecere, nici nu ne oprim să admirăm și să simțim energia naturalului. Filmăm și fotografiem, fără ca esențialul naturii să treacă prin noi. Există motivație, însă noi  suntem incapabili de a sesiza acest lucru.

Am momente când sunt nemotivat, dar găsesc elementul motivației în lucruri simple, în natură, într-o conversație cu cineva sau chiar în a privi ce se întâmplă pe stradă, observ comportamentul oamenilor. În lucrurile mărunte de lângă noi se găsesc elemente ce ne ancorează din nou în motivație. Doar că omul acaparat de mediul online nu percepe simplitatea, nu este atent la ceea ce se întâmplă în jurul său. Am ajuns să nu apreciem frumosul în lucruri mărunte.

Îmi amintesc de cuvintele lui Albert Schweitzer, un medic și filosof german care spunea: În speranța de a ajunge la lună, oamenii nu reușesc să vadă florile care se deschid la picioarele lor. Cred că este un citat bun în a încheia meditația asupra temei motivație. Cam așa trăim astăzi, dorim să ajungem la scopuri mari, însă nu observăm realitatea și că de fapt ceea ce e important se află lângă noi și nu în ultimul rând, în noi.

Avem tendința să acoperim totul, să fim peste tot și să reușim să facem tot. Dar este o eroare cu precădere, nu facem altceva decât să ne istovim și să nu obținem nimic. Cel mai bine este să mergem cu pași mici și să țintim sus, dar fără să ne cuprindă ideea în totalitate. A ținti sus trebuie să fie orizontul pe care îl vedem în fiecare zi și spre care vom merge ca să-l atingem, însă vom constata că nu-l putem atinge niciodată, însă când vom privi în urma noastră vor rămâne pașii noștri mici care au dat roade.

Viața este ca o mare învolburată plină de valuri. Noi, corabia care trebuie să înfrunte valurile și să caute drumul corect al egalității. Trebuie să ne depășim propriile temeri și să trăim mai simplu. Fericirea vine odată cu simplitatea. Mediul online trebuie văzut ca un instrument care să ne ajute, dar nu ca unul care să ne distrugă. Avem nevoie de multă reflecție până a înțelege cu adevărat miezul întregii probleme a vieții. Însă timpul este prea scurt și nu vom afla decât o parte nesemnificativă, ar trebuie să trăim căutând adevărul în natură, ca apoi să egalăm balanța dintre ficțiune (mediul online) și realitate. Versurile lui Eminescu din poezia Glosă sunt actuale și până astăzi:

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi și nouă toate;

Ce e rău și ce e bine

Tu te-ntreabă și socoate;

Nu spera și nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

 

(Cristian Reznic, CRP II)

Imagini generice – sursa Pixabay