Cum a afectat pandemia interacțiunea socială în rândul tinerilor

Știu! Știu că v-ați săturat să tot auziți de cuvintele „pandemie” „coronavirus” „carantină” „mască de protecție” „distanțare socială” și „dezinfectarea mâinilor”. Tot atât de bine știu că de un an de zile subiectul principal de discuții și desigur, sursa multor neînțelegeri și dispute, este bine-cunoscutul coronavirus, acest măr al discordiei modern.

Știu că știți deja, probabil, majoritatea informațiilor despre COVID-19 sau cum îl mai alintă prietenii coviduț, deci n-o să vă plictisesc cu repetarea lor. Totuși cred că merită să vă atrag atenția asupra unor chestiuni care trebuie spuse. Impactul, aș spune eu, devastator și total neașteptat, pe care l-a avut acest virus mortal asupra societății ne-a făcut să ne dăm seama de niște lucruri. Nu cred că greșesc dacă spun că planeta a fost scuturată din toate încheieturile, fiind cea mai grea lovitură de la cel de-Al Doilea Război Mondial încoace. Cine ar fi zis acum un an, că în 2020 și se pare că și anul în curs, nu vom mai putea sta unii lângă alții, nu vom mai putea socializa așa cum o făceam tot timpul înainte, mânca la restaurante, ieși pe stradă, de fapt, că nu vom mai fi capabili să ne desfășurăm activitățile zilnice în mod normal,practic să nu desfășurăm viața în mod firesc. Cine știa de Zoom sau Google Meet până acum?

Loredana Crețu

Și totuși… asta e realitatea în care trăim și cred că și viitorul apropiat va arăta destul de asemănător, strict părerea mea. Lumea în care este prezent coronavirusul este noua realitate. În aceste condiții, este necesară o nouă raportare la lume și o schimbare în mentalitatea individuală a fiecărui cetățean.

Dincolo de noile perspective din care privim fiecare dintre noi, în momentul actual viața, un domeniu în care pandemia și-a făcut intens simțită prezența este cel al interacțiunilor sociale umane, cu precădere în rândul tinerilor și adolescenților. Este cu atât mai interesant de cercetat în profunzime, acest subiect cu cât am observat că impactul asupra populației tinere este mai mare decât celor în vârstă. Într-una din primele ore pe care le-am avut semestrul acesta, un profesor ne-a invitat să ne exprimăm opinia referitor la felul în care va arăta lumea după încheierea pandemiei; am remarcat că mulți dintre colegii mei studenți, printre care și eu, am menționat că resimțim lipsa contactului fizic, al interacțiunilor cu ceilalți tineri. Le lipsesc îmbrățișările și apropierea fizică, elemente cruciale în cimentarea relațiilor sociale și al integrării într-un grup social. Pe site-ul oficial al OMS, la rubrica de întrebări adresate de către tineri și adolescenți, mi-a atras atenția următoarea: „Când se va termina această pandemie ca să pot merge din nou la școală și să mă întâlnesc cu prietenii mei?” . Ca oameni, avem nevoie să stăm aproape unul de altul, să fim fizic apropiați; cu atât mai mult pentru segmentul tânăr, socializarea și interacțiunea fizică înseamnă mult mai mult: formarea unor relații de prietenie, satisfacerea necesității de a fi împreună cu alți tineri, să simți că faci parte dintr-un grup, înseamnă validare, dezvoltare personală, chiar echilibru mental pentru că ajungem la cuvintele lui Aristotel, care afirma că suntem „animale sociale”.

Poate un motiv, pentru care nevoia de socializare directă este mai mare la tineri decât la adulți și bătrâni, îl reprezintă tehnologia. Părinții și bunicii noștri au putut socializa fără tehnologie. Dar în ziua de astăzi, cum rețelele sociale ocupă un loc fruntaș în viața noastră, a tinerilor, acestea ne împing să ne ascundem în spatele lor, transformând comunicarea într-un schimb de mesaje în care emotiocoanele întruchipează emoțiile umane… Astfel, întrucât comunicarea dintre noi era deja îngrădită de device-uri, însă am păstrat întâlnirile fizice ca modalitate de consolidare a acestor relații, pandemia ne-a forțat să comunicăm și mai mult prin intermediul lor, posibilitatea întrevederilor fiind total anulată. Chiar dacă ne folosim muuult de social media pentru a comunica între noi, probabil suntem de acord că tot interacțiunea fizică, statul de vorbă on-site (ca să folosesc un termen la modă azi) rămâne varianta preferabilă într-o societate avansată.

Lăsând pe altă dată filosofeala despre implicațiile de ordin psiho-sociologic, la nivel practic, pandemia a afectat mult relațiile dintre noi. Suntem mai nesiguri, ne este mai greu să avem încredere unii în alții, iar o vreme nici nu am putut ieși din casă pentru a merge la școală sau a ne întâlni cu prieteni, astfel că relațiile dintre noi s-au mai răcit. Cred că, fiecare dintre noi ne-am confruntat cu stări anxioase sau depresive. Cu școlile și universitățile închise, în unele locuri și în prezent, nu am mai putut socializa, deși am încercat prin camerele laptopurilor și telefoanelor, a fost o comunicare defectuoasă și impersonală, în care lipsește feed-back-ul în timp real și autentic.

Nici pentru copii nu a fost și nu este în continuare deloc ușor, mai ales pentru cei din primii ani de școală sau grădiniță, unde să se joace cu ceilalți este vital – mulți poate nici nu înțeleg de ce trebuie să stea la distanță și să poarte mască. Pentru liceenii de a XII-a nu a existat curs festiv, festivitate de absolvire, bac în condiții normale, probe orale (nu cred că e mare pierdere aici pentru ei!) și nici nu s-au putut bucura de ultimele luni de liceu. Iar studenții de anul I nu au avut parte de o deschidere a anului universitar așa cum ar fi fost normal, iar noi ceilalți din anii superiori, nu am mai avut ocazia de a fi studenți în adevăratul sens al cuvântului.

Una peste alta, privind și la partea bună a lucrurilor (nu cea pozitivă!) printre relele pe care le-a produs virusul, ne-a făcut să conștientizăm că multe dintre lucrurile pe care le știam și credeam, nu stau chiar așa. Ne-a reamintit că nu suntem decât niște fire de praf, oricând vulnerabile în fața unui virus. Am înțeles că nu avem nevoie de prea multe lucruri materiale și că trebuie să ne trăim viața în cel mai frumos mod posibil, pentru că nu știm cum se poate schimba totul într-o clipă. Ar fi multe lucruri de spus aici, dar mă opresc și vă las pe voi să vă gândiți cum v-a schimbat pandemia unele atitudini, concepții și idei.

Loredana Crețu, CRP