Când e prea târziu să te apuci de scris lucrarea de licență?
Timpul trece, licența se apropie și celulele nervoase rămân tot mai puține…cam așa pot descrie pe scurt situația de la ziua de astăzi a unui student de la CRP anul III, dar și a multor colegi din anii terminali.
Anii mei de facultate s-au împărțit în trei perioade, una mai „deocheată” ca cealaltă:
- Anul întâi – perioada de adaptare: de căutare haotică a sălilor de curs, de momente fantastice în viața de cămin, profesori indulgenți și tremuratul cel mai intens al genunchilor în sesiune;
- Anul al doilea – perioada de odihnă: de ieșiri cu prietenii, de stabilitate și lejeritate în sesiune, de experimentare a părții practice a viitoarei profesii și, de ce nu, de legare a celor mai sincere și trainice prietenii;
- Anul al treilea – perioada de antiteză: de indiferență în prima parte a anului și de stres continuu în a doua parte a acestuia.
Angela Pocitari
După părerea mea, acum am ajuns în cea mai dificilă și nostalgică perioadă a facultății. A venit timpul pregătirii de examenul final pe care ni l-a pregătit USV. Astfel, restul planurilor pe care le aveam în cap au coborât cu o treaptă mai jos, făcându-i loc Mărie Sale – Licența. Nu vreau să sperii pe nimeni și încerc să fiu și eu într-un zen continuu, și să îmi zic că niciodată nu e prea târziu să te apuci de scris lucrarea de licență, chiar dacă pentru aceasta au mai rămas doar două luni. Mulți îmi zic: „voi ăștia de la litere sunteți născuți pentru a scrie, de ce faci atâta panică…o scrii în câteva zile”, iar în așa momente nu știu dacă trebuie să mă bucur sau nu de încrederea pe care o au oamenii în puterile mele.
Pe lângă faptul că scrierea unei astfel de lucrări necesită multă lectură, informare permanentă, întâlniri sistematice cu coordonatorul și minimul de cunoștințe în domeniul ales, aceasta mai cere și o perioadă de pregătire morală, pe care unii o pot numi și lene sau indiferență. La mine pregătirea a durat ceva timp și în această perioadă am încercat să mă adun fizic și moral, să-mi găsesc puteri și idei pentru a face primul și cel mai important pas: alegerea temei și a coordonatorului. Acum că m-am vazut cu tema alesă, cu aprobarea din partea coordonatorului, zic că ar fi timpul să încep a înșira pe foi ideile, care, într-un final, îmi vor decide soarta de absolventă la USV.
Am decis în acest articol să nu scriu reguli de redactare a unei lucrări de licență, pe care le puteți găsi într-un îndrumar și nici „secrete” sau metode mai ușoare de scriere. Am scris pentru a veni cu îndemnul să nu vă panicați prea mult dacă se apropie sfârșitul de semestru și voi nu v-ați apucat de licență, iar unii din colegii voștri sunt pe ultima sută de metri. Să știți că nu e nimic pierdut, v-o spun din propria experiență. Adunați-vă gândurile, ideiile și începeți să scrieți, pentru că nu contează timpul, ci calitatea celor scrise.
Cu siguranță ca e cel mai bine să facem lucrurile la timp și e normal ca la această etapă să avem scrisă o bună parte a lucrării, dar… ce e normalitatea și este oare ea pentru toți la fel?
Angela Pocitari, CRP
