A doua familie

Copilăria a fost un moment de liniște, de fericire, de inocență sau cum ar spune Valeriu Butulescu – Copilăria. Singurul paradis pierdut.

Când eran copil credeam că familia mea este mama, tata, fratele meu, singuri care îmi sunt alături mereu.

Mai târziu am înțeles că am și o a doua familie și aceia sunt colegii mei.

În timpul școlii sau facultății, colegii sunt persoanele cu care împărtășești experiențe, înveți împreună și vă susțineți reciproc în îndeplinirea obiectivelor academice. De asemenea, poate exista un nivel de prietenie și în afara sălii de clasă, ceea ce poate duce la crearea unor legături puternice între colegi. În aceste situații, colegii devin o sursă de sprijin emoțional și social, asemănătoare cu o familie.

Colegii mei au fost singuri care m-au învățat că în acest univers există oameni și oameni, uni mai buni, alți mai răi. Am descoperit că doar anumite persoane te apreciază pentru ceea ce ești și nu pentru ceea ce ai.

Pentru unele persoane cuvântul colegi este un termen oarecare, dar pentru mine înseamnă persoane cu care mi-am făcut amintiri de neuitat și cu ajutorul cărora am putut să evoluiez.

Am muncit mult să ajung unde sunt și încă mai am de muncit pentru a avea o carieră de succes. Mereu am crezut că nu am nevoie de nimeni ca să ajung unde îmi doresc. Dar o să vă spun un secret, uneori simțeam nevoia să renunț și să nu mai lupt pentru visurile mele. Cu ajutorul colegilor  care m-au încurajat și mi-au spus că pot reuși am putut să mă ridic și să-mi cunosc adevărata valoare.

Am avut prieteni și în copilărie, dar o prietenie adevărată apare la liceu sau facultate, doar atunci trăim viața cu bune și rele, nu când suntem copii și cunoaștem doar fericirea.

În anumite situații, un coleg de clasă mi-a oferit sprijin și confort atunci când aveam nevoie. Acest lucru poate fi deosebit de important pentru persoanele care trec prin momente dificile sau care simt că nu au o relație strânsă cu familia lor. Prietenii pot oferi un sentiment de apartenență și susținere emoțională care poate fi extrem de valoros.

O a doua familie pentru mine înseamnă, nu toți colegii de liceu sau facultate, ci persoanele care au rămas lângă mine, care m-au acceptat așa cum sunt și care au știut să mă facă să mă simt în largul meu.

Colegii sunt persoane cu care am avut și am o conexiune profundă și cu care m-am simțiți confortabilă să fiu eu însăși.

De asemenea, în timpul anilor petrecuți la facultate, am întâmpinat diferite provocări, cum ar fi examenele dificile, stresul și presiunea academică, probleme personale și profesionale. În astfel de momente, un prieten adevărat este un sprijin important și care m-a ajutat să-mi depășesc problemele și să mă mențințină motivată.

Liceul a fost  o perioadă importantă în viața mea, în care mi-am format multe dintre prieteniile durabile. Pe parcursul liceului, am întâlnit oameni cu interese similare, cu care am împărtășit aceleași pasiuni și preocupări. Am trecut împreună prin multe experiențe și evenimente, care au creat legături puternice și durabile.

Un coleg de liceu a devenit pentru mine un prieten adevărat, care mă cunoaște bine și mă înțelege, având în vedere că am trecut prin aceleași etape ale vieții.

Cu toate acestea, o prietenie poate fi temporară sau superficială în cazul unor colegi de liceu. În plus, odată ce am luat-o pe căi diferite, a fost mai dificil să menținem această prietenie. Totuși, în cazul unor prietenii adevărate, chiar și atunci când fiecare și-a văzut de viața lui, am păstrat amintiri și o legătură specială între noi.

Colegii din liceu sau facultate mi-au oferit oportunitatea de a învăța și de a experimenta lucruri noi și diferite de ceea ce am întâlnit în propria familie.

Pot spune că colegii mei sunt o a doua familie, pentru că mi-au oferit un sprijin emoțional, o legătură specială, o sursă de bucurie și încredere în timpul anilor de liceu și ulterior de facultate.

Timpul trece, dar amintirile rămân, iar cu cei mai buni prieteni poți îmbătrâni. Și, așa cum spunea Arthur van Schendel – “Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv”. (Iuliana Dorneanu, CRP II)

   Iuliana Dorneanu