Rugul din Sâmbăta Paștelui, tradiție condamnată de biserică și interzisă de autorități

În satele nordice din Republica Moldova, există tradiția aprinderii rugurilor în noaptea învierii, cunoscută cu numele de „Denii”. Este un obicei vechi, iar bătrânii își aduc aminte că mai demult, flăcăii din sat se interesau prin vecini despre fetele care reușeau și care nu reușeau până la Denii să își termine hainele pentru paște. Cele care erau cu poalele, cămașa, fusta sau alte piese vestimentare neterminate erau motiv de discuție, iar seara la foc le era strigat numele tare față de domnișoarele și flăcăii mândri din sat, altfel spus, erau batjocorite.

 

  • Tradiția spune că de Paști, se aprind ruguri pentru a alunga spiritele rele

Tradiția aprinderii rugurilor în noaptea Învierii există de foarte mult timp şi simbolizează alungarea spiritelor rele. În trecut, oamenii foloseau doar lemne sau paie pentru rugurile de Paști, acum însă tinerii sunt mult mai pragmatici și ard în special anvelope.

Maria Rotarai, o tânără educatoare din satul Balatina spune că ,,Denia” este o tradiție care are origini vechi de sute de ani şi care, cel mai propabil, se află la etapa de dispariție. ,,Rugul de Paşti se organizează în sâmbăta paştelui, se adună de la mic la mare lume ,pe înserat şi țin rugul aprins până la miezul nopții. Bărbații aduc vin, iar femeile câte ceva din bucatele pregătite pe parcursul zilei. În timp ce maturii se veselesc, copii aleargă ca mieluții pe imaș, bucurându-se de lumina focului.”

Despre Denii, Vasile Revencu  din satul Cobani, un sat Nordic din Republica Moldova, ne spune că focul este un element întâlnit des în tradițiile creștinilor. „Eu nu cunosc cu exactitate originile acestei tradiții și nu știu de când oamenii țin cont de ea. Ceea ce pot spune cu certitudine este că am preluat tradiția încă de la bunici. Țin minte, ei îmi spuneau că toate aceste manifestări au la bază simbolul focului, puterea focului de a aduce sănătate, dar și de a apăra gospodăriile sau cimitirele de duhurile rele”.

 

  • Rugul din paie a fost înlocuit cu cel din cauciucuri

Cu ceva ani în urmă, se aprindeau ruguri şi în cimitire. Focul se făcea din cruci foarte vechi, care se puneau într-un cerc şi se aprindeau. Se spunea că din cimitir nu trebuia să iasă nimic. Astfel că oamenii aprindeau aceste cruci, iar cărbunele care rămânea era utilizat la tămâierea mormintelor.

Ruguri se mai aprindeau, la fel ca astăzi şi pe dealuri. Tinerii făceau din paie o roată mare, îi dădeau foc şi o lăsau să se rostogolească din deal spre vale.

Cum spuneam, odată cu trecerea timpului, paiele au fost înlocuite cu cauciucuri, a căror ardere durează mult mai mult. Constantin Purice, unul dintre cei care ani în șir s-a ocupat de colectarea cauciucurilor pentru focul de Denii spune că, de regulă cauciucurile rele, de care gospodarul nu mai avea nevoie, dar de care gașca lui avea atât de mult nevoie, fie le erau oferite de bună voie, fie le furau de la vecini: <Dacă nu ni le dădeau când le ceream frumos, mergeam noi și le ,,împrumutam”. Analizam gospodăriile oamenilor din timp, știam care aveau și care nu aveau anvelope, iar cu două, trei săptămâni înainte de Paște le colectam. Într-un an ne-am dus la un consătean, am dat un stog de fân la o parte și am luat două cauciucuri de sub el, știam că sunt acolo de cu vară, pentru că văzusem gospodarul care le-a pus acolo când a pus fânul>.  Nu îi era frică de faptul că ar fi putut fi prins: ,,Noi eram o gașcă de experți. Într-o seară am dat mâncare caprelor unui om, numai ca acestea să nu facă gălăgie și să nu fim văzuți”.

 

Adunau foarte multe cauciucuri, zeci sau chiar sute, după cum aveau noroc. Într-un an au strâns chiar și  250. Puteau fi de la bicicletă, mașină, tractor, camion, nu conta… <Odată ce focul era aprins, puneam să ardă câte 10 cauciucuri și strigam “Paștele”, strigăt care răsuna în tot satul. În foc aruncam doze goale de spray-uri, pe care le adunam de pe la gunoaie. Aveau loc explozii, era un adevărat spectacol cu flăcări”, își amintește Constantin Purice.

Următoarea etapă era ca cei curajoși să sară peste rugul în flăcări, conform unei tradiții care spune că acest lucru îi face mai puternici pe parcursul anului.

Acasă mergeau odată cu cei care aduceau lumina sfântă de la biserică, după cum ne spune Constantin Purice: ,,Ne duceam acasă odată cu lumea care venea de la biserică. Negri pe sub ochi și murdari din cap până în picioare, dar fericiți”.

 

  • Tradiție cu miros de păgânism

 

Această tradiție, pe cât este de cunoscută în nordul și centrul țării, pe atât este de străină pentru cei din sudul Republicii Moldova. Galina Dănilă, o profesoară din satul Cobani, ne-a spus că și-a petrecut copilăria în sudul Republicii Moldova, această tradiție fiind inexistentă prin acele părți. A văzut pentru prima dată acest rug când s-a căsătorit și a plecat în partea de nord, dar nu a rămas deloc încântată deoarece, din punctul ei de vedere, această tradiție miroase puternic a păgânism: ,,Am cunoscut-o când am venit la Cobani! M-a uimit și n-o înțeleg nici până astăzi. Aceste tradiții diferă de la sat la sat. Unii oameni merg la acest rug, beau până nu mai pot, iar apoi se duc la biserică și sfințesc bucatele ca niște creștini adevărați care sunt. Mi se pare că la ei gândul și inima merg pe cărări diferite!”

Unii localnici susțin că ,,Denia” nu corespunde religiei lor, argumentând că ea se trage din neam vechi, până la nașterea lui Hristos, când se aduceau jertfe și se ardea jertfa pe rug.

Dar nu numai sătenii critică aspru această tradiție. Rugurile din sâmbăta Paștelui sunt condamnate și de biserică. Preotul Mihail Sărăcuța, de la Catedrala Sfântul Nicolae, din Bălți, susține faptul că această tradiție este de origine păgână și contravine canoanelor bisericești.

 

  • Rugul din sâmbăta Paștelui, interzis prin lege

 

Odată cu trecerea anilor, în vechea tradiție au fost introduse elemente noi: în preajma focului, tinerii obișnuiau să învârtă în jurul lor anvelopele în flăcări, cu ajutorul unei ustensile inventate de ei. Din păcate, în multe cazuri, mișcarea circulară a anvelopelor a fost întreruptă din diverse motive (neatenție sau cedarea dispozitivului) iar acestea au ajuns în gâtului sau au lovit alte părți ale corpului celui care le manevra, provocându-i arsuri grave.

Creșterea numărului de astfel de accidente a determinat autoritățile să interzică această tradiție.

În ultimii ani, inspectorii de mediu împreună cu polițiștii fac razii prelungite pentru a preveni aprinderea rugurilor sau pentru a-i prinde pe cei care fac acest lucru, acești din urmă fiind sancționați cu amenzi de mii de lei moldovenești.

Pentru anul în curs Ministerul Mediului atenționează că, în conformitate cu prevederile art. 149 Cod Contravențional, poluarea aerului atmosferic cu emisii de poluanți se sancționează cu amendă de la 24 la 36 de unități convenționale (1.200- 1.800 lei) aplicată persoanei fizice și cu amendă de la 210 la 300 de unități convenționale (10.500-15.000 lei) aplicată persoanei juridice (4 moldovenești înseamnă un 1 leu românesc) .

Chiar dacă rugul de Paști a fost interzis, ritualul se respectă în fiecare an, fiind aprinse focuri pe ascuns, în ciuda sancțiunilor emise de autorități. Locul este ales din timp, departe de ochii lumii, iar cauciucurile au fost înlocuite cu lemne uscate. (Ana Revenco, CRP, II)

Foto Gheorge Ceban/Constantin Purice

                 Ana Revenco

You may also like...