Târziu…
Venim aici din ce mai rar
Și când greșim n-avem habar
Totuși dorim loc la verziu
Când ne dăm seama e târziu…
Am vrea să fim mereu zglobii
Să rămânem mereu copii.
Nu știm ce-i viața mai ales
Nici cât ne dă, sau ne-a cules.
Când am primit o viață-n dar
Noi ne-am oprit la calendar
Și n-am venit la timpuriu
Dar ce folos? Că e târziu…
(Camelia-Maria Vasilciuc, CRP, I)
Foto: Camelia-Maria Vasilciuc
Camelia-Maria Vasilciuc