Iubire de sertar
Zice că nu mai crede în nimic măreț
că tot ce a mai rămas din teatru
e doar un singur actor care a supraviețuit
și care repetă prost aceeași intrare într-o sală goală
A ținut odată iubirea în mână
era onestă față de lucrurile care nu mint
nu pentru că ar fi virtuoase
ci pentru că nu au nimic de câștigat
din versiunea mai bună a lor
și-a dat seama că ținea în mână
cam tot ce mai rămăsese
din convingerea că gesturile mari
rezolvă lucrurile mici
că dacă faci ceva irevocabil
lumea va înțelege că ai simțit ceva
și că ce ai simțit
a contat suficient cât să merite irevocabilul
Dar lumea nu funcționează așa
poate funcționează doar în poveștile
pe care și le spun bărbații unii altora
ca să nu le fie frică de povara
propriei lor sensibilități
El s-a născut într-o provincie
unde toamna miroase a fum de gunoi
un miros de timp stătut
de lucruri care nu s-au mișcat
și au ajuns să semene cu peisajul
să fie imposibil de scos din el subiectul
fără să strici ceva
Acolo a învățat că bărbatul tace
că tăcerea e o formă de demnitate
o formă de frică cu o haină mai bună
că sentimentele se poartă înăuntru
ca o monedă veche pe care n-o mai acceptă nimeni
dar pe care n-o arunci pentru că a aparținut cuiva mort
și aruncatul ar fi un mic act de trădare
față de ceva fără nume
Femeia spune el că a venit și a plecat
cu simplitatea lucrurilor
care nu știu că sunt importante
a lăsat în urmă un miros pe pernă
o manieră de a tăia pâinea diagonal nu drept
de ce diagonal n-a întrebat niciodată
acum nu mai poate întreba
și asta îl deranjează
îl deranjează mai mult decât absența ei
pentru că absența ei e un gol cu formă
e un negativ al prezenței
și din negative îți faci o idee
dar întrebarea pe care nu ai adresat-o
nu are formă
e doar un curent de aer
care circulă printr-o ușă deschisă
pe care n-a știut s-o observe la timp
până ce frigul a intrat
și s-a instalat ca un locatar
care refuză să plătească chirie
Iubirea are un manual de utilizare
pe care ți-l dă cineva pe ascuns
când ești prea tânăr să citești instrucțiuni
și când ești suficient de mare să le înțelegi
manualul s-a pierdut
și oricum modelul a fost scos din producție
Iubirea cere prea mult și prea puțin în același timp
cere să fii prezent și să dispari
cere să simți și să nu arăți că simți
cere să fii suficient de puternic ca ea să nu se teamă
și suficient de slab ca ea să te poată ajuta uneori
și granița dintre suficient de puternic
și suficient de slab
nu e marcată pe nicio hartă
pe care a reușit el s-o găsească
Romantismul a fost o invenție bună
ca toate invențiile care rezolvă o problemă
creând altele trei
a dat oamenilor vocabularul pentru ce simțeau
moarte frumoasă
duel și sacrificiu
suflet pereche și destin
oamenii au folosit vocabularul
și pentru o vreme a funcționat
pentru o vreme cuvintele și lucrurile
aveau aceeași dimensiune
se legau natural unul de altul fără să forțezi
Apoi cuvintele au rămas și lucrurile au plecat
sau s-au micșorat
sau și-au schimbat natura
și acum mergi cu vocabularul
pe care l-ai asimilat
încercând să-i găsești un rost
într-o lume care a crescut altfel
Ce rămâne într-un final decât
un bărbat de vârstă medie pe un scaun
cu o țigară care se termină
ce privește la curtea interioară
a unui bloc construit în grabă
în care plantele de pe balcoanele vecinilor
cresc mai bine decât ar trebui în condițiile sărăciei
cu o încăpățânare vegetală pe care el n-o înțelege
ignoranța față de propria condiție
e un avantaj pe care evoluția
l-a dat plantelor și nu oamenilor
Trebuie să ai curajul să accepți această ignoranță
curajul să te scoli din pat marți
când nu e nicio urgență
când ziua de marți seamănă cu ziua de luni
care seamănă cu ziua de miercuri
și toate trei miros a cafea tare
și a ceva nerezolvat
care a rămas nerezolvat atât de mult
încât a ajuns să pară normal
parte din mobilier
Iubirea a pus-o într-un sertar
cum pui orice obiect de care nu mai ai nevoie
dar nu poți nici să-l arunci
cu o ușoară jenă față de obiect
că nu i-ai dat întrebuințarea
pentru care a fost făcut
Sertarul are și alte lucruri înăuntru
o fotografie în care apare tânăr și zâmbește
o cheie care nu mai știe ce deschide
un pix uscat cu care n-a mai putut scrie
Este greu să renunți la metafore
să privești iubirea cum stă uitată în sertar
să lași lucrurile să fie ce sunt
fără să le ceri
să poarte în spate toată greutatea ta
transformând viața într-o tragedie
(Cristian Reznic, masterand)


