Școala nu are de ce să funcționeze cu viteza digitalului
,,Învață din ieri, trăiește pentru astăzi, speră pentru mâine. Cel mai important lucru este să nu încetezi niciodată să înveți.” – Albert Einstein
Este ideea care va domina și acest material; educația este o casă care are nevoie disperată de o temelie puternică, stabilă, care să faciliteze o creștere intelectuală armonioasă. După cum afirma și invitatul conferinței, care va fi și subiectul acestui articol, pentru a deveni indivizi compleți din toate punctele de vedere avem nevoie de acele valori diacronice care să stea la temelia culturii și educației noastre. Sfaturile de viață și viziunile cultural-educaționale propuse în cadrul conferinței intitulate „Școala, cartea și digitalul”, susținută de istoricul și scriitorul Mircea Platon, probabil mă vor urmări ceva timp.
- ,,Noi ne încăpățânăm să descoperim roata făcând niște ocoluri în urma cărora vom fi mult mai săraci”
Au fost discutate câteva subiecte care îmi bântuiau ocazional și gândurile mele, pornind de la devalorizarea cărții, până la o posibilă ruină academică care ne paște. Domnul Platon a făcut spre final o afirmație extrem de puternică, care m-a pus puțin pe gânduri: ,,Noi ne încăpățânăm să descoperim roata făcând niște ocoluri în urma cărora vom fi mult mai săraci.” Oare suntem chiar atât de orbi în fuga spre obiecte sclipitoare, ocolind, astfel, esențialul vieții?
Suntem chiar atât de ușor influențabili și am ajuns să facem o cursă interminabilă, care nu duce nicăieri, ca niște hamsteri care se grăbesc fără ca să știe destinația finală sau dacă măcar aceasta există cu adevărat. Am ajuns captivii unei lumi virtuale, este totul pierdut?
În cele ce urmează, voi expune direct desfășurarea conferinței și discuțiile în format original, fără prea multe influențe personale. Țin neapărat să fie aduse la cunoștință aceste detalii, pentru că relevanța lor mi se pare copleșitor de mare.
Mircea Platon, invitatul conferinței, este redactor-șef al revistei „Convorbiri literare” din Iași și unul dintre cei mai cunoscuți intelectuali publici din România. Moderatorul întâlnirii, desfășurate miercuri, 29 martie, la Book Cafe, a fost Arthur Suciu, profesor la Facultatea de Litere și Științe a Comunicării, din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” Suceava. După o scurtă introducere făcută de moderator, invitatul a început un monolog foarte ofertant din punct de vedere conversațional, care practic închega subiectele abordate în cele mai recente lucrări ale sale, Deșcolarizarea României (2020) și Cominternul educațional și deșcolarizarea digitală (2022).
Mircea Platon alături de Arthur Suciu
Mircea Platon a avut o experiență impresionantă ca profesor în SUA, totuși, s-a întors în orașul său natal din România, Iași, și a ales să scrie despre istoria și evoluția sistemului educațional din România, precum și despre marile transformări globale care afectează și România, inclusiv aspectele legate de digitalizare. În același timp, Mircea Platon este de acord și susține introducerea tehnologiilor digitale în cercetare, dar nu într-un mod atât de insistent și agresiv în educația preuniversitară. Natura umană și modul în care oamenii învață nu s-au schimbat foarte mult de-a lungul timpului, în perspectiva istoricului. El a conferința printr-o scurtă prezentare a viziunii sale asupra importanței practicii în educație, introducându-ne astfel în subiectul discuției, și anume reforma educațională:
„Educația este o știință aplicată și dincolo de toate frazele frumoase și colorate pe care le-am vehiculat în educație în ultimii 30 de ani, de când a început procesul ăsta al reformei, să ținem cont de ce se întâmplă concret pe teren. Din acest punct de vedere, țin să vă spun că vă vorbesc ca un om frânt, practic nimic din ce susțin eu nu are tracțiune politică sau mediatică, în mod normal ar trebui să mă retrag în irelevanța mea și să mă duc să-mi văd de alte treburi…de ce am hotărât să duc această bătălie, de acest aliniament al educației, este pentru că, din punct de vedere istoric, în România modernă, inclusiv foarte multe din clădirile, instituțiile, simbolurile pe care le recunoaștem și de pe urma cărora putem locui acest pământ astăzi, au fost articulate o dată cu sistemul de educație din țară.”
- ,,Sistemul de învățământ articulat de Mihail Kogălniceanu și perfecționat de Spiru Haret a putut să producă elite”
Discuția a continuat prin întărirea ideii de importanță a valorilor diacronice și a evoluției glorioase a sistemului de învățământ românesc, care a dat naștere unor elite ce amplifică mândria de a fi român. Un alt aspect extrem de relevant este progresul prin care a trecut societatea academică, dar și situația actuală, continua digitalizare.
,,Spiru Haret a adus învățământul pe niște culmi. Într-o generație, maxim două, din copii de țărani analfabeți, dintr-un analfabetism profund și foarte gros, s-au născut academicieni, avem numeroși oameni de cultură. Sistemul de învățământ articulat de Mihail Kogălniceanu și perfecționat de Spiru Haret a putut să producă elite și aici nu mă refer doar la elita intelectuală, mă refer la aristocrația fiecărui domeniu, fie că e vorba de lumea comerțului, cea judiciară, politică, administrație publică sau a finanțelor. Această elită a fost particulată foarte rapid de către acest sistem de învățământ public, după modelul european, conținând tot ce era mai bun în lumea franceză și germană a epocii lui, urmând niște linii clasice și a putut să existe până pe la mijlocul anilor 90. A durat 135 de ani, în această perioadă s-au format valuri de oameni utili țării în diverse feluri. Îndată după ce a început reforma, s-a pus problema creării unui nou tip de învățământ, cel axat pe elev, educația interactivă, digitalizare, noile tehnologii, care au fost importate la noi, după ce au falimentat în occident. Marile școli din occident, unde se educă elitele occidentale, nu și-au schimbat nici mobilierul, nici forma de predare. Trebuie să fim foarte atenți când vorbim despre această digitalizare, dacă din punct de vedere concret, în calitate de om care se uită la ce se întâmplă în câmpul istoric, digitalizarea în cadrul școlii ajută la ceva sau mai mult împiedică. Dacă nu cumva acea școală clasică, clădită pe cărți, pe tablă, pe cretă și pe profesori care predau, care nu sunt doar facilitatori de cunoaștere, așa cum li se spune acum, nu își îndeplinește mai bine menirea decât gadgeturile, alte instrumente și accesorii moderne.”
- ,,Niciodată un om învățat să depindă de atât de multe medii și tehnologie nu va ajunge de fapt autonom”
Subiectul digitalizării a fost abordat și din perspectiva marketingului și al strategiilor de vânzări, școala modernă fiind văzută de invitat ca o multitudine de piețe.
,,Vă vorbesc ca un om înfrânt, pentru că la ora actuală există lobby-uri deschise și mai discrete, diverse ong-uri, tot felul de experți, în educație în orice, în școală, care vând lucruri. Trebuie să ne gândim dacă este normal ca programul de digitalizare a școlilor românești să aibă la bază un lobby uriaș care grupează toate firmele mari la nivelul Europei, și care au decis că vor să deschidă o nouă piață, pe lângă consumatorul domestic, școlile, care sunt o piață uriașă. Își susțin industria, evident. Firmele sunt interesate să-ți vândă realitatea virtuală. Atunci, ne trezim că toate școlile din țară sunt dotate cu table digitale. Școala a fost împărțită în mini-piețe, ale manualelor, ale softeurilor, de expertiză, de meditații. Conducerea se schimbă, dar politica educației rămâne aceeași. Reforma a fost structurală și sistemică, adică a pornit cu redefinirea scopului învățământului, astfel s-au redefinit planurile cadru și programele, ulterior s-au rescris manualele, modalitățile de evaluare și promovare, iar ultimul pas trebuia să fie schimbarea metodelor de predare. Scopul învățământului din România este să creeze forță de muncă pentru piața globală a muncii.”
A fost abordat subiectul și dintr-o altă perspectivă, cea a dezinteresului și a neimplicării tinerilor în tot ce înseamnă învățământ. Mircea Platon accentuează faptul că rata analfabetismului este în creștere, iar violența împotriva profesorilor este o problemă semnificativă. În clase e haos, iar părinții se comportă agresiv. Situația din sistemul de învățământ din România nu este prea favorabilă în prezent, iar toate aceste probleme sunt cauzate de acțiuni concrete și sunt o consecință naturală a situației, a punctat istoricul, care a prezentat apoi și problema exagerării privind tehnologia.
Mircea Platon
,,Ce se caută? Se caută it-iști, facem it-iști! S-a trecut la recalibrarea școlii în diverse feluri, inclusiv cum se predă aritmetica la clasele 1-4 și această insistență de a tehnologiza totul. În loc de a avea manual, ai manual digital, intri pe web site-uri, să faci jocuri, totul digital. Școala clasică te antrenează ca tu să-ți poți împlini vocația, nu să răspunzi la necesitățile pieței muncii. Nu trebuie să fim toți it-iști, acum este o criză de ingineri în România. Copiii trebuie încurajați să-și urmeze vocația, așa vom avea și o societate creativă, nu putem fi și creativi și adaptați pieței muncii în același timp.
Dar toate aceste cârje digitale, cibernetice, îți suprimă foarte mult din libertățile tale. Ni se spune că trebuie să creăm elevi autonomi, totuși aceștia cresc nesiguri, niciodată un om învățat să deprindă de atât de multe medii și tehnologie, nu va ajunge de fapt autonom. Criza provocată de Covid a accelerat lucrurile, chiar dacă bazele erau încă din 2018-2019. Totuși, s-a dovedit ineficiența școlii online, pentru că tu, de fapt, interpui un alt mediu(cu problemele lui) între copil și ceea ce are el de învățat și nu simplifici nimic, ci complici, introduci încă un factor în procesul de învățare.”
- Nu poți face din învățământ ceva experimental, de avangardă, în baza ultimelor tehnologii la modă.
Următorul subiect are la bază ideea că nu mereu experimentele sunt neapărat benefice, iar forma tradițională de învățare era mult mai eficientă fără aceste inovații tehnologice introduse oarecum forțat și violent în sistemul educațional. Apropo de titlul acestui sistem, Mircea Platon a explicat că există o diferență semnificativă între conceptul de ,,sistem de învățământ” și ,,sistem de educație”: ,,Sistemul de educație e altceva, educarea și modelarea caracterului, ceea ce mulți oameni refuză s-o facă.” Un alt aspect important este și această fugă interminabilă după nou, acest avânt periculos pe care deseori îl avem, dar în unele aspecte ar trebui să fim un pic mai conservatori.
,,De ce continuăm să trăim cu idee de ce nu? Fără a ști de ce da? Așa vei ajunge să reinventezi roata mereu, învățând din propriile greșeli, dar fără a deține acele valori diacronice. Nu poate exista școală decât așezată pe valorile ei diacronice, testate în timp. Iar noi ocolim acest lucru, toți spun că școala trebuie să fie cât mai modernă, la zi cu noile tehnologii. Nu, școala este ultima instituție dintr-o societate care ar trebui să fie la zi. Școala nu are de ce să funcționeze cu viteza digitalului, școala nu poate fi după ultima modă, școala e ultimul loc în care să faci experimente. Învățământul presupune asigurarea acelui strat conservator, care transmite de la o generație la alta temelia pe care poți crește. Nu poți face din învățământ ceva experimental, de avangardă, în baza ultimelor tehnologii la modă. E ca și cum în secolul 19 și-ar fi propus să facă școală în tren, dacă tot a apărut trenul. Trebuie să fim conservatori la acest capitol, pentru a deosebi ceea ce e benefic de ceea ce e nociv, acest discernământ se antrenează în școală. Aici este tragedia, această reformă continuă a școlii înseamnă antrenarea lipsei de discernământ, lipsa discernământului duce la confuzie și la așteptarea soluțiilor miraculoase, digitalizarea va veni și va trece, cu rezultate catastrofice. Nici școala și nici elevii nu vor fi mai buni cu nimic, doar vom face un nou pas spre o formă de eventual control social și manipulare.”
- Noi trebuie să ne creștem singuri talentele
,,Spre deosebire de americani, noi nu putem importa inteligență, ei își cumpără, noi trebuie să ne creștem singuri talentele. Criza aceasta de competențe și profesionalizare de la noi va da roade rapid. Trebuie să lăsăm un pic de-o parte frumusețea teoriei și să ne uităm la ce se întâmplă, pentru că se întâmplă lucruri, semnalele de prăbușire academică sunt și ar trebui să ținem cont de ele”, a punctat invitatul.
La întrebarea lui Arthur Suciu, despre scopul anterior al sistemului educațional, Mircea Platon a invocat termeni precum „omul multilateral dezvoltat și crearea unor cetățeni români integri moral și profesional”.
,,După anii 90, la venirea reformei, se insinua că ar fi prea multă cultură generală în școlile din România, motivând prin abandonul școlar crescut. S-a dorit crearea unei școli mai atractive, deși acum abandonul școlar e și mai mare. Reforma a făcut ca învățământul să semene mai mult cu o școală profesională.
Paradoxal, se cere mărirea numărului de români cu studii universitare, în același rând se pune mai multă importanță pe învățământul profesional. Educația are legătură cu principiile și actele deliberale, nu cu meșteșugurile. Acest învățământ bazat pe cultură generală are la bază cartea, cititul. Cultura generală nu înseamnă să știi câte puțin din toate, ci este cultura comună tuturor, stăpânirea acelor principii pe care ți le dă educația clasică. Astfel, se produce o coeziune socială, oamenii au ceva în comun și nu sunt de nișă, ca în cultura digitală și le e foarte greu să stea de vorbă unii cu alții, fiecare are nișa lui.
În momentul în care împingi specializarea cât mai jos, la mijlocul gimnaziului, tu atunci vei obține optimizarea societății, pentru că nu vei avea timp să consolidezi această cultură generală atât de importantă și de aici apar fracturile între generații și cele din sânul aceleiași generații.”
- „Nu vă lăsați păcăliți de lucruri care sclipesc, folosind argumentul că toată lumea face asta”
Moderatorul conferinței, Arthur Suciu, a cerut un sfat pentru studenții prezenți la întâlnire. Înainte de a răspunde, Mircea Platon a făcut o mică comparație între sistemul de învățământ românesc și cel american, dându-i drept exemplu pe copii săi, și restul elevilor de clasa a 5-a, care în România învățau fizica, iar în SUA tabla înmulțirii. Cu unul dintre copii a practicat un sistem des întâlnit peste Ocean, de a le preda acasă un an, după manuale românești, iar următorul an de a-i da iar la școala clasică, ca să socializeze și să se integreze. După anul petrecut acasă, copilul trebuia să susțină, firesc, un test pentru a fi admis în clasa următoare. După fiecare dintre acesta teste, profesorii îi spuneau că are copii supradotați, geniali, însă Mircea Platon le răspundea că are un copil obișnuit, din Europa de est. Această discrepanță uriașă i-a făcut să revină în țară.
Iar prin prisma povestirii de mai sus, sfaturile oferite studenților au fost următoarele:
,,Nu vă lăsați păcăliți de lucruri care sclipesc, folosind argumentul că toată lumea face asta. Întrebați-vă de ce da?, căutați sensul. Recuperați și completați acea cultură generală independent, citiți clasicii.”
,,Oricum veți pleca și veți avea de a face cu diverse tradiții, că e Parisul, că e Belgia, nu vă duceți să vă minunați la mall-uri din Barcelona, duceți-vă să vedeți o catedrală, un muzeu, e tradiția. Ăsta e pașaportul lor, forța lor e tradiția. Și noi avem tradiția asta, ăsta e pașaportul vostru de identitate în Europa. Xenopol, Pârvan, ăștia sunt oameni care discutau de la egal la egal cu cei din vest și ăștia sunt străbunicii voștri cultural vorbind. Încercați să vă rebranșați la această tradiție românească.”
,,Nu vă concentrați doar la ceea ce se întâmplă acum, acum se întâmplă un infinit, omul nu este dat să gestioneze infinitul. Și toată această întunecare a minții pe care o experimentăm cu toții, are de a face cu faptul că încercăm să cuprindem infinitul, un infinit de știri, de meme-uri, de site-uri, nici nu ar trebui să dormi. Nu putem trăi branșați de sistem, pe măsură ce consumați sistemul- vă consumă el pe voi.”
Studenții au fost captivați de cuvintele invitatului Mircea Platon
Spre finalul conferinței, întrebările din partea publicului au stârnit noi subiecte de discuții. La întrebarea dacă consideră generația Z una slabă, Mircea Platon a răspuns că nu, tinerii sunt așa cum îi educă adulții, iar adulții trebuie să își asume responsabilitatea, tinerii nu sunt defecți:
,,Desconsiderarea e tot o formă de prejudecată, sunt foarte multe lucruri pe care generația noastră nu le putea face, dar voi puteți, de exemplu călătorii. Există o mobilitate culturală, absorbiți totul repede, dar trebuie să vă faceți armătura. Manualele sunt date peste cap, e dificil să înțelegi. Copiii de azi nu sunt diferiți, ci educația.”
Întrebat despre structura pe module a anului școlar, Mircea Platon a răspuns că este o prostie, motivând și dificultățile de evaluare
,,Elevul își află media abia la sfârșitul anului și nu știe ce trebuie să îmbunătățească, ce poate schimba el pe parcursul anului și există prea multe vacanțe, copii uită tot.”
La întrebarea despre homeschooling , invitatul a răspuns că este o alternativă promițătoare, că ar trebui legalizată și în special în timpul pandemiei ar fi prins bine.
Întrebat despre noile criterii de evaluare, fără note, Mircea Platon a argumentat că notele sunt utile pentru a motiva prin concurență, mai ales pentru băieți și nu traumatizează în vreun fel elevii.
Concluzionând, pot afirma cu tărie că această întâlnire mi-a stârnit câteva semne de întrebare cu privire la traseul pe care l-am ales noi, iar gândul că peste câțiva ani cărțile ar putea deveni o amintire mă surprinde și disperă în același timp. Unele lucruri dețin o anumită valoare, implicit prin felul în care sunt concepute, iar farmecul școlii modernizate este unul mult prea complex pentru a fi eficient și util. Generația noastră s-a obișnuit ca totul să fie ușor, la îndemână, orice dificultatea întâmpinată este un motiv de a renunța. E generația lipsită aproape în totalitate de răbdare, clipulețe video cât mai scurte, care să nu solicite prea mult efort și atenție, imagini cât mai multe, cuvinte cât mai puține. Viața a devenit un scroll continuu. Secolul vitezei nu are timp de cărți și cercetare, secolul vitezei ne mută într-o cursă, care în cel mai apropiat viitor va deveni mult prea alertă pentru a-i ține pasul, iar hamsterul va ceda. Astfel, ne vom trezi într-o zi cu mult prea multe confuzii și nelămuriri, nesiguranțe și probleme existențiale. Dacă nu mai alerg pe rotiță, ce altceva să fac cu viața mea? (Sabrina Vacari, CRP III)
