Generația noastră și anxietatea performanței
Generația noastră se confruntă tot mai des cu anxietatea performanței, iar acest fenomen este din ce în ce mai vizibil în viața noastră. Presiunea constantă de a reuși la facultate sau la locul de muncă, să luăm note cât mai bune, pentru o bursă, să fim mai buni decât colegul ori colega sau orice alt pretext, este tot mai grea.
Mulți studenți simt că trebuie să obțină note mari, să participe la activități extracurriculare și să exceleze în toate domeniile, ceea ce duce la stres și epuizare. Această solicitare continuă poate provoca „sindromul burn-out”, când tinerii ajung să fie epuizați fizic și mental. Anxietatea performanței este amplificată de grijile legate de viitor și incertitudinea profesională. Mulți tineri se tem că nu vor găsi un loc de muncă bun sau nu vor fi suficient de buni pentru a face față cerințelor pieței de muncă. Această nesiguranță adaugă o povară mentală suplimentară, afectând încrederea de sine și sănătatea emoțională. Astfel, generația noastră trăiește sub o presiune dublă: pe de o parte, dorința de a performa, iar pe de altă parte, teama de eșec. Pe platformele online, mulți tineri sunt expuși la povești despre succes și realizări, ceea ce poate crea o comparație constantă și sentimentul că trebuie să fie la fel de buni sau mai buni decât ceilalți.
Tinerii simt că trebuie să livreze un „brand personal” impecabil. O întrebare de baraj venită de la cineva sau un comentariu acid devine o pată pe imaginea de sine construită. O judecată negativă din partea cuiva pe care îl admiri profesional sau social are greutate mare și te poate afecta. Suntem generația care nu se teme de eșecul în sine, ci de faptul că eșecul nostru va fi văzut, comentat și catalogat de ceilalți.
Psihologul Cristian Grigore de la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași remarcă că „In ultimii ani, burnout-ul a devenit una dintre cele mai răspândite probleme de sănătate mintală asociată climatului profesional. Vorbim despre o epuizare generată de stresul de la locul de munca, de presiunea continuă a sarcinilor de serviciu, de lipsa controlului asupra propriului timp si de conflictul dintre valorile personale și cerințele organizației. Burnout-ul nu este doar o stare de oboseală. Este o pierdere a entuziasmului și motivatiei, o senzatie de gol interior care se instalează atunci când simțim că munca nu mai are sens. Obosești chiar și după un weekend prelungit.” În opinia sa, un aspect esențial este „Să învățăm să spunem „nu” atunci când suntem suprasolicitați, când cerințele depășesc limitele personale. Trebuie să stabilim și granițe clare între viața profesională și cea privată”.
La ora de Tehnica Discursului Public, de altfel, materia pe care o și predă redactorul-șef, am primit tema „Internetul va trebui cenzurat” și am ales să susțin un punct de vedere pro sau contra, documentându-mă, la fel cum o fac și la alte teme. În timpul prezentării, acesta mi-a atras atenția pentru că, poate, nu am exprimat clar un argument, iar în acel moment m-am emoționat foarte tare. Mi-a fost frică să continui să vorbesc, pentru că eram conștientă că ceilalți colegi mă privesc și mă judecă, la fel și acesta. Această teamă și emoție m-au blocat, iar anxietatea m-a împiedicat să-mi exprim ideile așa cum mi-aș fi dorit, să duc la bun sfârșit ceea ce am început. Am simțit o presiune puternică, care mi-a afectat încrederea și m-a făcut să mă simt nesigură în fața celorlalți. Sunt o persoană emotivă, iar asta face ca în astfel de momente să fiu mai vulnerabilă la stres. Chiar dacă m-am exprimat bine și am pregătit ceea ce voiam să spun, întrebările acestuia m-au făcut să mă simt și mai presată.
Uneori, chiar și întrebările venite cu bună intenție, constructive, sau întrebările de baraj, pot părea ca o presiune suplimentară, mai ales când eram deja emoționată, având în vedere că trebuia să țin discursul în fața tuturor colegilor. E un proces dificil, dar încerc să lucrez la asta pentru a mă simți mai încrezătoare pe viitor, știind, de altfel, că toate aceste teme prezentate în fața clasei trebuie să mă facă a fi mai extrovertită și mai sigură pe mine.
În altă ordine de idei, anxietatea performanței poate apărea chiar și atunci când ești pregătită și ai un mesaj clar, mai ales dacă ești o persoană emotivă, cum e și cazul meu. E normal să simți emoții, dar e important să învățăm să le gestionăm ca să ne exprimăm cu mai multă siguranță și să nu lăsăm teama de judecată să ne blocheze. Cu răbdare și practică, voi reuși să depășesc aceste momente și să mă simt mai bine în fața publicului. (Alesia Maftean, CRP II)
Imaginile generice – pixabay
