Sfaturi de la profesorii noștri: Portofoliul de relații publice (PR) nu începe după absolvire
Domeniul relațiilor publice, cunoscut preponderent prin abrevierea de „PR”, a reprezentat întotdeauna o opțiune atractivă pentru studenți, prin tipul de activitate pe care îl presupune, dar și pentru varietatea de contexte în care se desfășoară. În același timp, este un domeniu competitiv, în care contează mult felul în care reușești să te diferențiezi încă de la început de restul candidaților. Unii absolvenți descoperă că diploma nu este suficientă pentru a obține un rol de entry-level, pentru că diferența o face, de cele mai multe ori, portofoliul și capacitatea de a demonstra competențe aplicate.
Din experiența interacțiunilor cu studenții, apare frecvent aceeași întrebare: „Cum pot acumula experiență dacă nimeni nu mă angajează?”. În spatele ei stă, de fapt, o presupunere greșită, aceea că experiența începe odată cu primul job. În relațiile publice, lucrurile nu funcționează așa. Experiența începe mai devreme, iar diferența dintre un absolvent care își găsește rapid un loc în industrie și unul care rămâne în așteptare ține, de cele mai multe ori, de modul în care a folosit anii de facultate.
Din poziția de cadru didactic, observ constant că studenții care reușesc să se integreze mai ușor în piața muncii nu sunt neapărat cei cu cele mai mari note, ci cei care tratează fiecare proiect ca pe o oportunitate reală de lucru, cei care își construiesc singuri contextul în care pot demonstra ce știu să facă.
Una dintre cele mai frecvente erori, din punctul meu de vedere, este subestimarea temelor de seminar sau laborator. Pentru unii, acestea rămân „teme pentru notă”, similare celor din liceu, rezolvate rapid și apoi uitate. Această perspectivă limitează exact ceea ce facultatea oferă cel mai valoros: un spațiu controlat în care poți experimenta, greși și îmbunătăți, fără presiunea unui client real.
Există însă și situații care arată potențialul real al acestor proiecte. Studenți care au tratat o temă de seminar ca pe un proiect real au ajuns să transforme acel exercițiu într-un rezultat concret. Un proiect de laborator, de exemplu, a fost dezvoltat în semestrul trecut până în punctul în care a câștigat premii la trei festivaluri de film, unul național și două internaționale. Pentru autorii lui, experiența nu s-a limitat la validarea academică. A însemnat participare la festivaluri, o săptămână petrecută într-un context profesional, întâlniri și discuții cu oameni din industrie, adică exact acel tip de networking despre care se vorbește frecvent, dar pe care puțini îl construiesc efectiv.
Alte proiecte, pornite tot din teme de curs, au dus la oferte de angajare sau de colaborare. Unele au fost selectate pentru expoziția de final de an, unde invităm profesioniști din domeniu, parteneri și potențiali angajatori. În aceste contexte, diferența nu o face discursul despre pasiune, ci existența unui produs concret care poate fi văzut, discutat și evaluat.
Această tendință de a privi sarcinile academice ca pe obligații formale, fără legătură cu viitoarea profesie, este una dintre cele mai nocive. În PR, portofoliul nu este un document pe care îl completezi la final, ci suma unor proiecte în care te-ai implicat real, iar aceste proiecte pot începe chiar din primul an de studiu, dacă alegi să le tratezi cu seriozitate.
Ce caută, de fapt, un angajator la un student sau absolvent aflat la început de drum? Nu perfecțiune, ci dovezi. Dovada că poți scrie coerent, corect gramatical, că înțelegi un brief, că ești capabil să adaptezi un mesaj, că ai dus un proiect până la capăt. Fără exemple, aceste lucruri rămân simple declarații. Cu exemple, devin argumente.
De aceea, portofoliul nu trebuie privit ca o etapă ulterioară, ci ca un proces. Un comunicat de presă redactat la seminar, un plan de campanie, un proiect de conținut, implicarea într-un eveniment studențesc, toate pot deveni piese relevante, dacă sunt dezvoltate și prezentate corect. Important este ca ele să fie tratate ca exerciții profesionale, nu ca sarcini administrative.
Studenții care înțeleg acest lucru încep să acumuleze experiență înainte de a o căuta oficial, iar când ajung la primul interviu, nu mai vorbesc despre ce ar putea face, ci arată ce au făcut deja.
În acest sens, facultatea nu este doar un loc în care acumulezi cunoștințe, ci primul cadru în care îți poți construi identitatea profesională. Diferența o face modul în care este folosit.
(Madălina – Maria Toma – Asistent universitar, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării)
Imagini generice – pixabay
