Ce este anxietatea și cum se simte cu adevărat?

by Tiberiu Avram · februarie 9, 2026

Mulți oameni descriu anxietatea ca pe un val brusc de spaimă, o frică intensă care cuprinde tot corpul și mintea. Apare o tensiune greu de explicat în cuvinte, o stare de alertă continuă, ca și cum un pericol iminent urmează să își facă prezența, chiar dacă în realitate nu se întâmplă nimic periculos în acel moment.

O întrebare foarte frecventă: “Este anxietatea imaginară sau este ceva serios?”

Răspunsul este clar: anxietatea este reală. Nu este în imaginația noastră, nu este o slăbiciune și nu este ceva ce o persoană poate opri pur și simplu prin voință. Este o reacție a corpului și a minții.

Ce este, de fapt, anxietatea?

Un mod foarte util de a înțelege anxietatea este să ne-o imaginăm ca pe un detector de pericol. Acest detector are rolul de a ne proteja. Problema apare atunci când detectorul devine hipersensibil , reacționează prea des sau se activează în situații care nu sunt periculoase. Această „eroare” apare frecvent atunci când suntem angajați în situații sau activități mult prea solicitante sau epuizante pentru nivelul nostru de rezistență, trăim într-un ritm mult prea haotic sau ignorăm oboseala, emoțiile și limitele personale.

“PE VREMEA MEA NU ERA ANXIETATE”

În trecut, accentul era pus pe supraviețuire. Nu exista disponibilitate și prioritate pentru introspecție și pentru a vorbi despre emoții sau stări interioare. Azi oamenii sunt mult mai atenți la gândurile, emoțiilor și reacțiile lor. Dispunem de o diversitate de cuvinte și mai multe concepte, care permit oamenilor să își identifice emoțiile și să le numească, ceea ce facilitează o mai bună conștientizare de sine. Însă, în realitate, nu poate fi redus la un singur cuvânt ceea ce trăiește un om în universul său interior.

Emoția centrală a anxietății este frica. Aceasta este o emoție umană de bază. Este una dintre emoțiile care ne-a ajutat să supraviețuim, de aceea nu este nimic greșit în a experimenta frica.

Atunci, care este diferența dintre frică și anxietatea? Frica apare când există un pericol real, în timp ce anxietatea apare atunci când pericolul nu este prezent, dar este anticipat. În cadrul anxietății, frica apare la intensitate mare, în momente nepotrivite și fără a exista un pericol real, imediat.

Când vorbim despre anxietate, vorbim implicit despre dificultăți mentale, emoționale, comportamentale și relaționale. Toate acestea apar ca răspuns la mediul în care trăim: familie, muncă, școală, societate. Acestea se așează pe structura de personalitate a fiecăruia, pe trecutul său și pe resursele pe care le are la dispoziție.

Ce se întâmplă în minte și în corp atunci când experimentăm anxietatea?

Când anxietatea este declanșată, apar modificări la nivel fizic, mental și emoțional. La nivelul gândirii apar gândurile intruzive, gândurile catastrofale și dificultăți de concentrare. În ceea ce privește corpul, apar palpitațiile, senzația de nod în gât, tremur, amețeală însoțită de starea de leșin, iar lista poate continua. La nivelul vieții de zi cu zi somnul este perturbat, performanța profesională și personală scade, relațiile sociale sunt afectate, relația cu sine este deteriorată, având efecte negative asupra stimei de sine și încrederii în propriile capacități.

Frica nu apare din senin. Informațiile ajung la noi prin simțuri: ce vedem, ce auzim, ce mirosim și ce simțim la nivelul corpului. Informațiile sunt procesate de creier, iar dacă sunt interpretate ca fiind periculoase, frica este declanșată. Este foarte important de menționat faptul că frica poate fi declanșată nu doar de stimuli externi, ci și de senzații corporale, gânduri și chiar amintiri. Creierul nu face diferența între ceva real, ceva imaginat sau ceva din amintiri. Reacția este aceeași.

Cum contracarez anxietatea?

Primul pas în lupta cu anxietatea nu este să scapi de frică, ci să înțelegi frica pe care o trăiești. De unde apare? Ce a declanșat-o? Ce gânduri rulau în mintea mea înainte să se declanșeze anxietatea? Abordarea corectă este cea făcută cu blândețe și nu cu atitudinea de judecător. Fără critică, fără rușine, ci cu compasiune față de sine.

Nu ești defect, nu ești singur și nu ești definit de frica ta. Cu sprijin, conștientizare și răbdare, anxietatea poate deveni un indicator că este nevoie de ajustări, de grijă față de sine și de reconectare cu prezentul. Dincolo de anxietate, există resurse, echilibru și siguranță. (Ana-Maria Onofrei, CRP I)

Foto generică – pixabay