Viața mea de studentă
Încă de la ziua înscrierilor, de când așteptam poate să nu-mi sune alarma, sau poate prin minune să nu fie disponibil niciun mijloc de transport, până în momentul de față, în care am realizat că mă aflu în locul în care trebuie, aș putea scrie pagini întregi lipsite de sens dacă ar fi să-mi descriu toate stările prin care am trecut de când am început facultatea.
Am început acest drum confuză, ca orice student. Cu un weekend înainte de anul întâi, țin minte că purtam o conversație cu o prietenă din copilărie, deja studentă în anul II, la Iași, care îmi spunea să nu mă panichez și să las lucrurile să vină de la sine. Așadar, în prima zi de facultate mă aflam în fața faptului: caută-ți sala, caută-ți colegii, aveam noroc că am nimerit strada și campusul la cât de confuză eram.
O situație prin care trec multe persoane, presupun, însă problema mea era faptul ca eram singură, într-un loc nou, cu oameni noi. Problema mea și mai mare? Mereu am depins de cineva, și mereu m-am ferit de acest „nou”. În generală aveam grupulețul meu. La liceu, surpriza mea cea mare a fost când m-am nimerit cu o prietenă, cu care am fost și la grădiniță și în generală și în liceu, deci nicăieri unde intervenea ceva nou, nu mergeam singură.
Deci, primul an de facultate, am învățat să aștept și să accept. Primele săptămâni au fost ceva de groază, voiam deja să mă las sau să mă transfer. Aveam impresia că mă aflam deja cu câteva luni în urmă și că toată lumea știe ce face în afară de mine. Nu pot spune că liceul a fost cea mai plăcută perioadă din viața mea. Aveam impresia că retrăiam aceeași experiență, că nimeni nu mă place și credeam că nici facultatea nu este pentru mine. Totuși, lucrurile s-au schimbat când am reușit să mă apropii de câteva fete care m-au influențat în mod pozitiv. Ele m-au ajutat să înțeleg că nu trebuie să mă încadrez într-un anumit tipar pentru a sta cu cineva. Fiecare dintre noi este diferită, cu propriul stil, propriile experiențe și propriile opinii. În anii anteriori, acest lucru nu era la fel de bine acceptat, chiar dacă eram doar o adolescentă care încerca să-și descopere și să-și exploreze personalitatea.
Acum e al doilea an, și ca o persoană pasionată doar de artă anterior, nu mă așteptam să-mi placă și alte variante. Dacă e un lucru care-mi displace e faptul ca trebuie să mă trezesc la 4 dimineața ca să mă pregătesc pentru când am cursuri de la 8. Da, sunt persoana aia care stă să se pregătească cu orele. Dacă m-as întoarce și m-aș privi din trecut aș fi uimită de cât de sociabilă am devenit. Aveam zile în care veneam la fahcultate, chiar dacă nu aveam cursuri, doar de dragul de a sta cu fetele la cafea. Deci pot spune că, pentru mine, studentă în anul II, cafeaua e sfântă, mai ales în perioada examenelor.
Dacă ar fi să descriu o perioadă foarte încărcată pentru mine, ar fi perioada examenelor din semestrul doi, anul I. Nu era încărcată pentru că aveam eu prea multe examene sau prea mult de învățat. Era încărcată pentru că dăduse soarele afară și tot timpul îmi căutam lucruri de făcut. Chiar si dacă învățăm, îmi luam materialele cu mine și preferam să învăț afară. Ieșeam ori cu fetele de facultate la cafea, ori cu prietenii mei prin diferite locuri, la concerte sau pur si simplu ne plimbam, orice, numai să nu stau acasă.
Nu vreau să mă forțez să învăț de 10, doar pentru niște note, vreau după facultatea asta să fac ceva, și cine știe chiar pe parcurs dacă se ivește ocazia. „Noul”, care mai demult era piedica mea cea mai mare, acum mi-a deschis noi oportunități. Din fericire, am timp de toate. Da, sunt și obosită uneori, dar viața mea de studentă îmi permite să fac si ceea ce îmi place. Mă ocup cu make-upul, tunsul, și arta, urmează chiar să fac și niște cursuri. Deci am un program cât de cât flexibil.
Pot spune că un avantaj al studenției e că munca noastră e ușurată prin faptul că majoritatea materialelor pe care trebuie sa le facem sunt lucrate cu ajutorul tehnologiei. Nu mai e nevoie să cărăm un ghiozdan întreg de caiete după noi, cel puțin pentru mine e de ajuns să am o agendă și un pix. Creativitatea e calitatea de care ai nevoie de cele mai multe ori. La multe cursuri, ni s-a permis chiar să lucrăm un anumit proiect pe care să-l îmbinăm cu pasiunile noastre. Lucru care de multe ori a transformat o temă care putea fi o bătaie de cap, într-o activitate relaxantă. Așadar, chiar dacă existau uneori lungi perioade în care nu pictam sau nu făceam ceva creativ ca hobby, îmi menținem abilitățile prin aceste teme pe care le primeam la facultate.
În același timp, facultatea m-a învățat și să am mai multă răbdare cu mine. Am realizat că nu trebuie să știu totul din prima și că este normal să mă simt uneori pierdută. Fiecare student merge în ritmul lui, iar comparațiile cu ceilalți nu fac decât să creeze presiune inutilă. Cu timpul, am început să înțeleg că această perioadă nu este doar despre cursuri și examene, ci și despre descoperirea mea ca persoană. (Alexandra-Narcisa Pîslariu, CRP II)
Foto generice – pixabay
