Suceava: destinația finală pentru o inimă basarabeană

În urmă cu șase ani, în 2018, decizia spontană de a păși pe pământul românesc, mai exact în frumosul oraș Suceava, a marcat începutul unei experiențe extraordinare ca studentă basarabeancă în România. Această călătorie nu a fost doar despre studii, ci și despre autodescoperire, adaptare și îmbinarea a două culturi diferite.

Venind din Republica Moldova, această nouă experiență nu a fost deloc ușoară, ba din contra, a fost prima mea experiență departe de casă, departe de tot ce însemna siguranță, iar asta mă speria cel mai mult la momentul respectiv.

La început, acomodarea într-un mediu nou și necunoscut a fost o provocare pentru mine. Limba, cultura și obiceiurile diferite m-au făcut să mă simt singură, străină și neajutorată.

În ciuda tuturor îndoielilor și a temerilor mele,  Suceava a devenit acasă pentru mine într-un mod surprinzător de rapid. Acomodarea în acest oraș a fost mai mult decât o simplă adaptare; a fost o întâlnire cu un loc care mi-a deschis brațele și mi-a oferit un cămin departe de casă.

Primii pași pe coridoarele universității mi-au dezvăluit o lume nouă, plină de chipuri străine, dar și de oportunități noi. Colegii mei de facultate au devenit, treptat, a doua mea familie. Cu toții am împărtășit aceeași emoție a noului început și dorința de a reuși în această călătorie care treptat devenea din ce în ce mai interesantă.

Experiența mea de studentă la prima facultate nu a fost doar despre sălile de clasă și cărțile de studiu. A fost despre întâlnirea unor oameni minunați, despre serile petrecute fie în cămin fie în parcul universității, despre întâmplări care au rămas amintiri frumoase. A fost despre prietenii care durează și azi, despre experimentarea lucrurilor noi, despre bariere și obstacole depășite. Și, nu în ultimul rând, experiența mea de studentă a fost despre nopți nedormite în sesiune, despre stres și rugăciuni, dar și despre examene susținute cu brio.

Dar viața departe de casă a avut și momente de melancolie și tristețe. În nopțile lungi și reci de iarnă, am simțit uneori dorul de familie și de tot ce înseamnă acasă. Am plâns. M-am ridicat și am continuat să lupt pentru visul meu. Nu am renunțat, oricât de greu nu mi-a fost.  Am învățat să valorizez fiecare moment petrecut cu cei dragi, să apreciez micile bucurii și să mă bucur de fiecare reușită, indiferent cât de mică.

La absolvirea facultății am trăit un amalgam de emoții, de bucurie, mândrie și frică pentru ce urma să se întâmple. Dar, eram fericită. Am reușit. Eu, fata care pășise 3 ani mai devreme pentru prima dată în Suceava, neîncrezătoare și cu frică, îi făcusem mândri pe părinții mei, pentru că absolvisem Facultatea de Științe Economice și Administrație Publică, specializarea Administrarea Afacerilor.

Dar, nu făcusem totuși ceea ce mi-am dorit cel mai mult în copilărie, și tot printr-o decizie spontană am ajuns la cea de-a doua facultate și anume, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, specializarea Comunicare și Relații Publice.

Terminând prima facultate și începând-o pe cea de-a doua, am fost martora transformării mele dintr-o studentă curioasă într-o fată încrezătoare. Fiecare curs, fiecare proiect și fiecare experiență practică m-au pregătit pentru provocările viitoare și m-au ajutat să-mi dezvolt abilitățile și pasiunile.

Obținând un job , am avut privilegiul de a aplica cunoștințele dobândite în facultate într-un mediu profesional. Fiecare zi de muncă a fost o oportunitate de a învăța și de a crește, de a contribui la echipă și de a aduce schimbări pozitive în comunitatea mea.

Este firesc că combinarea unei facultăți cu un job poate fi o provocare uriașă, iar în această perioadă mă simt copleșită și dezorganizată. Ceea ce m-a făcut de câteva ori să mă gândesc la a renunța pentru că e mai ușor să renunți decât să lupți. Dar, sunt dispusă să muncesc pentru visele mele.

Țin să menționez că și aici am întâlnit oameni minunați, uitându-mă la colegii mei mă văd pe mine la prima facultate și mi-e atât de drag de ei, de fiecare în parte.

Astăzi, când privesc înapoi la acești ani, îmi dau seama că Suceava nu mai este doar un oraș în care am studiat și am muncit, ci și un loc în care am crescut și am înflorit. A devenit acasă pentru mine, un loc în care îmi regăsesc confortul și siguranța.

Experiența mea ca studentă basarabeancă în Suceava a fost una plină de provocări și realizări. Depășind barierele lingvistice și culturale, am învățat să mă adaptez și să înfloresc în acest mediu nou și provocator. Fiecare obstacol întâlnit a fost o oportunitate de creștere și învățare, alimentându-mi dorința de a mă dezvolta și de a evolua ca om.

Și, da, azi tot în Suceava sunt și voi fi mult timp de acum încolo. Pentru că pentru mine acum, Suceava este ACASĂ. (Anastasia Dragancea, CRP II)