Mesajul unui ,,aproape” absolvent

Până la examenul de licență au rămas câteva zile, în cazul meu exact 48 de ore și evident că acum îmi petrec timpul scriind acest articol. Așadar, mi-am propus să fac o mică relatare despre viața unui student care ,,aproape” a absolvit facultatea.

Pentru a simți cu adevărat ritmul de viață a acestui student îi vom reda traseul din ultimul an de studiu și vom improviza o rețetă de pregătire a lucrării de licență. Să începem cu începutul, nu?

Luna octombrie, miros de toamnă, frunze galbene, cursuri fizice, atmosferă și entuziasm de studii, de acumulare a cunoștințelor, revedere așteptată cu colegii și profesorii. Undeva, departe-departe se aude în șoaptă ca prin vis ,,licența”. Atunci, îți apare primul clinchet de clopoțel și te gândești că e timpul să alegi o temă și un profesor coordonator, pentru că ești un student adevărat, sârguincios. Poate chiar ajungi să-ți implementezi gândul.

Xenia Gavriliuc

Luna noiembrie. Tot toamnă, apar ploile. Acea șoaptă care s-a ivit prin octombrie, nu se mai aude, iar tu nici nu vrei să se audă.

Decembrie. Vine, vine! Crăciun Fericit și La mulți ani! Aho, aho, copii și frați…stați puțin și de licență nu uitați.

Ianuarie. Frig, colocvii, examene- „stresiune”.

Februarie. Hmm, poate ar trebui? Poate deja e timpul? Ar fi bine să încep mai devreme și să termin mai repede. Dar, nu am unde să mă grăbesc, mai am timp.

Martie. Șoapta devine tot mai insistentă, dar și tu parcă ți-ai definit o temă.

Aprilie. Foia de titlu e gata, poate și un subcapitol. Te liniștești cu asta, chiar să termini mai repede decât toți?

Mai (început). Licența a înviat! „Stresiune” și gata, acum poți să începi. Poți, dar chiar o faci?

Mai (sfârșit) și Iunie (început). Trezirea și…licența, licența, licența. Somnul odată cu răsăritul soarelui și continuați în așa ritm două-trei săptămâni. În această perioadă, orice discuție sau timp petrecut fără folos pentru lucrare îți aduce o frustrare maximă (poate nu pentru toți), se echivalează cu timp pierdut și regret. Simți o presiune a timpului ce se așază pe materia ta cenușie, și  o mănâncă cu fraza ,,tic-tac, tic-tac…ți-au mai rămas X zile”( a se citi cu intonația lui Chucky). Sunt sigură că măcar o data ați privit un film despre zombie, păi cam cu o astfel de față și spirit ajungeți să puneți punctul (ghm, dacă ajungeți).

Poate în două-trei săptămâni reușești să faci o lucrare de licență. Poate. Dar, vei fi mulțumit de ea? Îți va aduce o satisfacție? Nu te va măcina gândul ,, de ce nu am început mai devreme”. Trebuie să vă asumați că aceste două săptămâni nu fac parte din viață, e o lume paralelă, nu trăiți ci existați. Trebuie să vă asumați acele fire cărunte care apar după o astfel de experiență.

În lumea gastronomică, rețeta va arăta exact așa, într-un bol puneți somn de trei-patru ore pe zi, amestecați cu energizate și cafea, presărați cu stres și daaa! Simțiți? Mama mia! Ca să scrieți o lucrare de licență aveți nevoie de exact tot ce menționat mai sus.

Bine, am ajuns în anul trei, o scriem, o redactăm, o tehnoredactăm, o construim etc. Până la urmă, o susținem (sper). Dar, ce facem mai departe? Mă bucur dacă aveți un răspuns, și împărtășesc frica celor care nu-l au.

Baftă și succes colegilor mei de necaz!

Xenia Gavriliuc, CRP anul III