Frica de eșec

Câți dintre noi am ales tăcerea în locul împărtășirii unei idei bune, am ignorat o oportunitate sau am refuzat o provocare, doar pentru că ne-a fost teamă că vom da greș? Frica de eșec este, în realitate, cea mai invizibilă, dar și cea mai restrictivă barieră a noastră, care nu ne protejează de eșec, ci pur și simplu ne privează de experiențe. Ne oprește din a explora, din a încerca, și cel mai grav, ne blochează evoluția. De cele mai multe ori, nu ne lipsește capacitatea de a reuși, ci pur și simplu curajul de a face primul pas. 

Frica de eșec ne transformă deseori în prizonierii propriei zone de confort, făcându-ne să alegem o siguranță monotonă în locul unui risc care ne-ar putea schimba viața. A nu reuși nu este un verdict asupra valorii noastre ca oameni; este doar o dovadă că am avut curajul să acționăm, că am învățat ceva nou și că ne-am asumat un risc necesar. 

Orice progres real este construit, de fapt, pe fundația unor experiențe imperfecte. Diferența dintre cei care merg mai departe și cei care rămân pe loc nu constă în absența eșecului, ci în modul în care alegem să reacționăm în fața lui. Viața nu ne cere să fim perfecți, ci ne cere să fim prezenți și să încercăm din nou. Dacă ne lăsăm paralizați de teama de a greși, riscăm să rămânem blocați într-un punct în care nu vom descoperi niciodată de ce suntem cu adevărat capabili. 

Trebuie să înțelegem că adevărata înfrângere nu este greșeala în sine, ci decizia de a nu încerca deloc. Frica ne limitează mult mai mult decât orice obstacol exterior, dar curajul de a merge înainte, în ciuda incertitudinii, este cel care ne deschide uși și ne oferă șansa de a crește. Așadar, în loc să ne întrebăm ce se întâmplă dacă dăm greș, ar trebui să ne întrebăm cine am putea deveni dacă avem curajul să încercăm. (Andreea Baxanean, ESM I)  

Foto generică – pixabay

   Andreea Baxanean