Examenul care mi-a dat coșmaruri
Încă de la începutul semestrului II, din prima oră cu domnul profesor, când ni s-a prezentat materia și cum v-or decurge orele cu dumnealui, ni s-a atras atenția ca examenul o sa fie unul greu, iar noi, după cum l-am cunoscut pe acesta, încă din primele minute ne-am gândit ca examenul aceasta o să fie cel care ne va da coșmaruri.
Timpul a trecut și am ajuns în dimineața acelui examen crucial, coridoarele universității erau împânzite de un val palpabil de anxietate și fiind primul an de facultate, nu știam cu certitudine că în spatele unui singur examen pot exista atât de multe frici și stări de anxietate. Studenții se agitau nervos, privindu-și notițele cu ochi înroșiți de lipsa somnului. Printre ei, eu îmi simțeam inima bătând cu putere în piept, iar mâinile îmi tremurau ușor de emoție.
Când am intrat în sala de examen, aerul părea să fie încărcat cu teamă, iar băncile goale așteptau să fie ocupate de minți pline de cunoștințe. Eu și colegii mei ne-am luat locurile și am așteptat cu sufletele la gură să primim subiectele. Cu fiecare clipă care trecea, presiunea părea să crească. Când profesorul a terminat de împărțit foile de examene și după ce a terminat de explicat în mare parte despre ce subiecte este vorba în foile de examene, ne-a spus ca “oricum, cu mai bine de jumătate din sală o să mă întâlnesc și la toamnă” . Respirația era greoaie, iar inima bătea să iasă din piept, deoarece ascultând vorbele acestuia, ne-am înfiorat și aveam impresia ca nu o sa fim capabili să trecem acest examen. În timp ce priveam întrebările de pe foaie, am simțit un fior de frică care mi-a străbătut întregul corp și îmi aminteam orele petrecute învățând, dar acum păreau să fie depășite de o mare de întrebări pe care nu eram sigură că le puteam răspunde. Pe măsură ce timpul trecea, sala de examen devenea tot mai tăcută. Doar sunetul zgârieturilor de pix pe hârtie și respirația greoaie a studenților încercați de emoție umplea spațiul, iar fiecare minut părea să fie o eternitate în care teama și frica își făceau loc în sufletele noastre. Eu și colegii mei am luptat cu toate forțele pentru a ne păstra concentrarea și a ne aminti informațiile esențiale. Întrebările dificile păreau să fie un obstacol insurmontabil, iar sentimentele de nesiguranță începeau să ne copleșească. Când am ajuns la sfârșitul examenului, un val de ușurare a străbătut sala, iar in timp ce predam cu frică fiecare dintre noi foile scrise de examen, ne gândeam ca o sa fie posibil sa nu trecem, iar aceste gânduri puteau fi influențate și de spusele profesorului la începutul examenului. În zilele care au urmat, coșmarurile legate de acel examen nu s-au putut risipi complet. Cu toate acestea, fiecare student a învățat că puterea lor de a face față acestui examen, era mai mare decât orice teamă sau frică.
Într-un final ziua rezultatelor a venit și chiar dacă au trecut câteva zile, pentru noi ni s-a părut o veșnicie. Cu gândul că s-ar fi putut întâmpla să nu trecem mai bine de jumătate din noi, contra așteptărilor, am trecut cu toții. Mare bucurie ne-a fost să vedem că am scăpat de acest coșmar de examen și să învățam să nu ne lăsăm influențați de gândurile și emoțiile de teamă care ne-ar putea atrage către eșec.
Sper ca examenele voastre să fie ușoare și să primiți multe note bune! Să aveți încredere în voi și să vă bucurați de fiecare reușită în drumul vostru academic! Vă doresc să aveți parte doar de note bune și să ne revedem cu bine în următoarea sesiune. (Katia-Gabriela Irimescu, CRP II)
Imagine generică – pixabay
