Empatia, înainte de judecată
,,Este timidă, are doar o personalitate mai introvertă”
Te-ai gândit vreodată că, în spatele unei tăceri sau al unui zâmbet timid, s-ar putea ascunde mai mult decât o simplă fire introvertită? Am auzit de foarte multe ori această frază, deși, în unele cazuri, lucrurile nu sunt atât de simple.
Câteodată, ar trebui să ne oprim din goana noastră zilnică și să conștientizăm că experiențele noastre trecute influențează felul în care reacționăm în situațiile sociale.
Nu toți oamenii reacționează la fel, și asta e un adevăr pe care ar trebui să-l purtăm cu noi oriunde am merge. E ușor să interpretăm după tipare, să tragem concluzii rapide când cineva tace, evită privirea sau pare neliniștit într-un grup. Dar reacțiile noastre sociale nu sunt universale, ci ecouri ale unor lumi interioare diferite, modelate de experiențe, de trăiri, de momente care poate nu se văd, dar care apasă încă.
Poate că, în loc să ne grăbim să oferim sfaturi pentru a corecta, care par logice și bine intenționate, ar fi mai bine să ne permitem doar să observăm detașat. Uneori, ceea ce spunem cu intenții bune poate fi simțit ca o dovadă a lipsei de înțelegere. Nu întotdeauna e nevoie să spunem ceva – uneori, e suficient să evităm ceea ce nu ajută.
Unii prind curaj în gălăgie, alții se simt copleșiți de ea. Unii vorbesc mult pentru că au tăcut prea mult cândva, alții tac pentru că atunci când au vorbit și au fost autentici, au fost atacați sau vocea lor nu s-a făcut auzită. Adevărul este că nu ne mișcăm toți prin lume cu aceeași ușurință și nici nu ar trebui să așteptăm asta unii de la alții.
Empatia nu înseamnă doar să înțelegi, înseamnă să lași spațiu pentru celălalt să fie cum este. Să nu forțezi, să nu grăbești, să nu judeci. Fiecare poartă cu sine o poveste, iar unele povești nu se spun în cuvinte, ci în gesturi reținute, în distanțe calculate sau în tăceri care spun mai mult decât pare.
Felul în care ne arătăm lumii nu este întotdeauna o alegere conștientă, ci o reflecție a ceea ce s-a acumulat în noi. Iar conștientizarea acestui lucru, oricât de dificilă ar fi, poate fi un prim pas pentru a nu lăsa trăirile negative ale altora să ne transforme, iar totul începe cu o formă sinceră de empatie. (Elena Anca Borcan, CRP II)
Foto generică – pixabay
Elena Anca Borcan
