Emoțiile primei sesiuni

Studiez la Universitatea „Ștefan cel Mare”, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, specializarea Comunicare și Relații Publice. Aceasta este specializarea în care mi-am dorit să mă încadrez și cu care plănuiesc să-mi conectez viața în viitor. Când am intrat pe ușa facultății pentru prima dată, m-am simțit ca într-o lume nouă și aveam mari emoții pentru următorii ani. Într-adevăr, nimeni nu se așteaptă să fie extraordinar de ușor la facultate, însă nu a murit nimeni din cauza cursurilor și a examenelor.

Pentru mine, totul a decurs foarte bine în primul semestru din anul I, mi-am făcut noi prieteni, eram o comunitate de fete deschise, chiar dacă la început eram mai rușinoase. Cursurile se desfășurau mai mult în favoarea noastră și uneori mă uimeam cât de lejer poate fi la facultate. Profesorii ne lăsau să mâncăm în timpul orelor, cine avea alte ocupații era lăsat în pace, nu certat cum eram obișnuită din liceu. Cel mai mult îmi plăcea ca nu aveam teme aproape deloc, vorbea în mare parte doar profesorul și mi s a părut ca e mai bine la facultate decât la gimnaziu sau liceu.

Însă a venit și ziua când am auzit cerințele profesorilor cu privire la teme, examene, iar în clipa aceea am fost foarte stresata.

CEA MAI GREA SESIUNE din cei doi ani de facultate a fost în primul semestru din primul an. Neștiind cum se desfășoară, pentru că nu m-am mai regăsit în situația aceea, noaptea nu puteam dormi. Când s-a apropiat sesiunea, mai întâi urma o serie de teste, numite colocvii. Nu prea înțelegeam termenii la început până nu am trecut prin experiențele acelea. Fiind specializarea Comunicare și Relații Publice, majoritatea examenelor au fost orale, ceea ce pe mine m-a speriat, nefiind obișnuită să vorbesc în public. Recunosc, nu m-am silit foarte mult cu învățatul, dar în momentul în care trebuia să mă pregătesc să merg la facultate pentru a susține examenul, plângeam mult de emoții și nu mă puteam controla. Cursurile din acel semestru nu mi-au plăcut deloc și din cauza aceasta nu am învățat cu drag. Însă, fiind primul an, profesorii se comportau destul de rece cu noi. Uneori, din cauza asta nu voiam să merg la facultate, m-am acomodat foarte greul cu mediul acela.

După ce am susținut câteva examene, m-am mai liniștit și puteam să gândesc mai limpede. Mai aveam de trecut prin câteva examene orale și, ajunsă la unul din ele, țin minte foarte bine că am primit o întrebare legată de un subiect despre care nu am auzit niciodată, în toată viața mea. Simțeam ca mi se înmoaie picioarele. Și în aceste clipe pot simți rușinea pe care am purtat-o în ziua aceea, din cauza răspunsului atât de penibil și banal pe care l-am dat.

Cu toate acestea, am trecut cu bine primul semestru, deși nu am avut niște note foarte mari. Au fost mai mult decât decente, mai bine spus au fost puse pe meritate. Însă, cu trecerea timpului am acumulat experiență și am învățat ce trebuie să fac și cât de mult să-mi dau interesul, pentru că și asta conta în ochii cadrelor didactice. Mai apoi, celelalte sesiuni au decurs din ce în ce mai bine și fără stres. Sunt mândră și mulțumită de mine pentru felul frumos în care am crescut și m-am maturizat pe parcursul acestor ani de facultate.

Concluzionez, spunând ca nu îmi pare rău deloc de acele experiențe negative, pentru că fiecare lucru are un început. (Erica Ciobanu CRP, II)

    Erica Ciobanu