Diploma, studentul și societatea

Pe studenți, îi putem definii (tehnic) ca fiind acele persoane fizice înmatriculate la o facultate din cadrul unei universități. Dar, dincolo de această formalitate impusă de constructul social și de rigorile legii, termenul „student”(provenit din latinescul „studens”) face referire la acel individ care studiază sârguincios(studeo), adică urmează aceea cale anevoioasă și solitară(în ordine a fi parcursă) pentru a cerceta, aprofunda și cunoaște un anumit subiect, domeniu sau atât cât îl mână dorința de a cunoaște – inerentă ființei umane. Prin prisma realităților contemporaneității cuvintele tind să-și modifice sensurile, iar odată cu ele și fondul. Și uite așa, calitatea a fi student, tinde să pretindă, în accepțiunea mundană a termenului, doar îndeplinirea condițiilor formale; înmatricularea la o instituție de învățământ superior și obținerea unei diplome – tot o formă necesară în societate, și aceasta. Pe când, în sensul său original, cuvântul „student”, definește individul care depune un efort considerabil, susținut și progresiv, în scopul de a-și însuși cunoștințele necesare pentru a-și atinge desăvârșirea intelectuală, profesională și, în definitiv, umană. Dar, cum desăvârșirea este un deziderat, atât spiritual cât și material, ființa umană nu va putea obține niciodată „diploma de licențiat” de la universitatea vieții, pentru că, cum maiestuos a sintetizat Pascal – omul călătorește pe drumul cunoașterii plecând de la ignoranță infantilului, către ignoranța senectuții – a celui ce a realizat că știe atât de puțin cunoscând atât de mult. Cam acesta ar fi fondul cuvântului „student”, la care societatea a venit cu forma înmatriculării și a diplomei.

Și uite așa s-a născut studentul „manechin” sau „mobilier”, acel student care de prea multe ori ajunge să audă răsunând sacramentalele versuri: „Vivat membrum quodlibet, Vivant membra quaelibet”… Horresco referens – și cine nu ar face-o?! – când se instaurează tirania diplomei în detrimentul competenței reale. Care spirit, mic sau mare, nu s-ar cutremura la gândul că un astfel de individ posesor de diplomă ar ajunge să-i prescrie un medicament, să-i construiască o casă sau să-i dea o sentință? Flagelul acesta, din a face incompetenții „competenți”, prin bagheta diplomei, sluțește umanitatea și desființează societăți. Pe de altă parte, a fi student în zilele noastre se confundă (în mentalul colectiv al societății) cu a fi plecat de acasă doar ca să-ți eludezi responsabilitățile sau, mai nou, cu „fuga de muncă”. Efectele acestui modo spectandi nu pot fi decât nefaste societății în ansamblul ei; nu fac altceva decât să arunce în derizoriu rolul universității în economia spectrului individual. Doar atunci când calitatea de student își va restaura prestigiul erodat, prin reforma fondului, vom știi că ne aflăm (ca societate) pe o rută promițătoare și, probabil, că exodul nu va mai reprezenta o necesitate, ci doar un prilej favorabil. (Radu Semian, Drept IV)

Fotografii generice- pixabay