De la Strășeni la Suceava

De când eram mică mi-am pus în plan să fac o facultate peste hotarele Republicii Moldova. Iubesc călătoriile cu mașina, plecările pentru o durată lungă de timp, nu eram un om care să stea acasă și nici acum nu sunt. Sunt o fire curioasă, libertină, deschisă spre tot ce este  nou și îmi place să lupt pentru scopurile mele sau pentru ce îmi aparține. Da, sunt foarte posesivă și încă nu știu dacă asta e spre binele meu sau nu, dar mi-a ieșit în evidență această parte ascunsă abia în octombrie, când am ajuns în Suceava.

Povestea mea începe în ultima mea vară de liceu, presupun că a fost cea mai stresantă perioadă de tranziție pentru toți adolescenții, examen de bacalaureat, așteptarea rezultatelor  și admiterea. Poate că sunt doar câteva cuvinte, dar în ele se ascund cele mai frumoase experiențe, chiar de mi-au scos lacrimile la plimbare, pentru că râsetele și bucuria trăită alături colegii le-a compensat pe toate.

În iulie am început să aplic la universități din România, în Republica Moldova n-am aplicat la nici una, cu toate că avem universități cu potențial puternic, profesori cu experiență vastă și concurență bună printre studenți.  Răspunsul pozitive primisem din orașe îndepărtate cum ar fi Oradea sau Alba-Iulia, la ambele universități am aplicat la specializarea psihologie. Eram foarte indecisă, nu eram sigură dacă asta este ceea ce vreau cu adevărat, dar mă atrăgea un singur lucru, faptul că aveam să plec undeva departe de casă …

Realitatea este alta, m-am întors cu picioarele pe pământ, sau așa cred, cel puțin în acest moment. Sunt ușor de ispitit, nu ascult pe nimeni, doar dacă ajung în situații critice, iar asta, din păcate, se întâmplă destul de des…

În septembrie începuse a doua sesiune de admitere în România, iar în Republica Moldova începuse anul de studii, prin urmare nu aveam de ales, cu toate că alegerea era de mult făcută. Aplicasem din nou și la alte universități și doar în Suceava trebuia să vin fizic să depun dosarul de admitere. Ușor contrariată, mi-am zis să încerc și, pe 8 septembrie, am venit și am depus dosarul. Era prima mea vizită în Suceava. Orașul m-a atras, avea ceva familiar, poate că seamănă cu locul meu de baștină sau poate erau multe floricele și m-am lăsat vrăjită, cine știe .

Dintre cele două sesiuni era o singură diferență, mi-am schimbat radical părerea legată de viitorul meu, de la psihologie la inginerie energetică. Am fost acceptată la Managementul Energetic, fericire mare în casă  cel mai mare copil merge la studii. Cele doua prietene ale mele au plecat mai devreme, am rămas singură acasă și orașul mi se părea gol, îmi doream și eu mai repede să plec în lumea mare.

Dar cum poți să pleci când toată familia ta trece prin covid , iar tatăl tău este în stare gravă la spital.

În seara în care am plecat mi-am dat seama cât de mult îmi iubesc familia și casa. Poate că sunt doar  șase ore între noi, dar distanța pare mult prea mare. Poate că vorbim aceași limbă , dar graiuri diferite. Poate avem aceași bucătărie, dar rețete diferite . Poate suntem diferiți prin multe, dar avem ceva comun , cuvântul dor, care este specific țărilor noastre.

Cât despre întrebarea pe care am auzit-o des, cum m-am adaptat ? Cred că m-am adaptat ușor, am colegi minunați, care mereu m-au ajutat. Pe zi ce trece întâlnesc profesori excepționali și înțelegători, care ne susțin. N-am simțit niciodată diferență sau discriminare față de moldoveni. Oricum este o țară străină, cu reguli străine, pe care încă le învăț. Dorul de casă și de familie mă frământă , dar asta nu mă oprește din a-mi face prieteni noi. Scopul meu este să călătoresc în toată România .

Suceava pentru mine  a fost o alegere de ultim moment, la fel ca și specializarea pe care o am acum, dar spre surprinderea mea am ajuns să le îndrăgesc foarte rapid și nu regret nimic. E ciudată viața asta, roata se învârte că nici nu-ți dai seama unde poți ajunge și ce-ți dorești cu adevărat. Cred în mine și în faptul că timpul și viața ne dau răspunsuri, uneori chiar la întrebările pe care nu ni le punem… (Ana-Maria Vartic – ME, anul I)

Ana-Maria Vartic