Comunicarea în era globalizării

Efectele globalizării asupra sferei socio-culturale

 

  • Tehnologia a devenit deopotrivă instrumentul care creează conexiuni între oameni şi care, totodată, dezmembrează unitatea socială

La sfârşitul secolului XIX, Nietzsche susţinea, în lucrarea sa,  “Ştiinţa voioasă”, ideea conform căreia  Dumnezeu a murit. Vinovat de acest fapt era considerat omul, care, în lipsa divinităţii era nevoit să se bazeze doar pe el însuşi şi pe propriile puteri. Astfel, s-a presupus că în spatele măştii „supraomului” se ascundea de fapt dorinţa individului de a fi Dumnezeu. Totodată, în viziunea lui Nietzsche, moartea lui Dumnezeu aducea cu sine şi dispariţia valorilor tradiţionle precum dreptatea, adevărul sau binele.

 

  • Globalizarea – calea spre fericire sau sursa nefericirii.

Cu toate acestea, se consideră că producerea dispariţiei lui Dumnzeu a avut loc odată cu Iluminismul, când raţiunea era cea care înlocuia divinitatea, iar progresul era cel care ocupa locul mântuirii. Această teorie se pare că se aplică şi în prezent, societatea contemporană aflându-se în plin proces de evoluţie şi globalizare. Acest ultim fenomen a luat naştere în ce de-a doua jumătate a secolului XX, devenind  „destinul implacabil” spre care s-a orientat omenirea şi care avea să îşi lase amprenta asupra sferei economice, politice,  culturale, tehnologice şi sociale. Legăturile create la nivelul acestor domenii s-au amplificat, depăşind graniţele naţionale şi  influenţând soarta locuitorilor fiecărui stat. Aşadar, globalizarea a fost privită de unii ca fiind calea spre fericire, în timp ce alţii au privit-o ca pe sursa nefericirii.

Filosoful francez, Paul Virilio, considera că încă nu se poate discuta despre „sfârşitul istoriei” pe care îl anunţase Francis Fukuyama, ci mai degrabă despre „sfârşitul geografiei”. Actualitatea acestui subiect este generată tocmai de faptul că distanţa nu are valoare, ci viteza cu care poate fi străbătută. Spaţiul nu mai reprezintă un obstacol, ci  mai degrabă o invitaţie de a-l străbate. Toate aceste aspecte au fost favorizate tocmai de procesul globalizării precum şi de  evoluţia tehnologică. Acestea au avut un impact major în plan cultural şi social. Astfel, procesul de omogenizare globală a prins tot mai mult contur în secolul XXI. Fiecare stat pare să fie parte integrantă al aceluiaşi mozaic cultural, în pofida tuturor discrepanţelor dintre ele.

 

  • Tehnologia a început să se îndrepte împotriva valorilor umane esenţiale

Multiculturalismul ancorat în sfera ideologicului şi promovat ca panaceu, se arată a fi doar vorbe, atâta timp cât nu este bazat pe o educaţie multiculturală. De asemenea, această cultură de masă nu include totalitatea „vieţii culturale” şi nici nu atinge profunzimea subiectelor sale, iar din dorinţa de a crea o asociere la nivel mondial,  culturile particuloare se pot stinge. În consecinţă, acest fapt ar reprezenta o ameninţare  la  adresa diviersităţii culturale a lumii şi ar putea genera răbufniri etnocentriste.

Într-o altă ordine de idei, tehnologia şi răspândirea informaţiei joacă un rol important în procesul globalizării, intensificând fenomenul îndeosebi la nivel socio-cultural. Dezvoltarea accelerată a tehnologiei a adus cu sine atât avantaje, cât şi dezavantaje. Printre aspectele pozitive se enumeră comunicarea globală extraordinar de bună, evoluţia socializării sau intensificarea sentimentului de libertate şi siguranţă. Toate acestea pot avea însă şi consecinţe negative asupra fiinţei umane.Tehnologia a început să se îndrepte împotriva valorilor umane esenţiale, iar omul este tot mai atras de  avansul tehnologic.

 

  • Socializarea – singurătatea în care suntem împreună cu toţii, dar separaţi

Fiind prea fascinaţi de câştig, oamenii uită să evalueze şi prejudiciile. În acest caz, dezvoltarea tehnologică cauzează  dispariţia alteia şi produce o serie de schimbări majore în domeniul cultural, acesta fiind şi cel care plăteşte preţul pentru această evoluţie. Oamenii au devenit dependenţi de mijloacele comunicaţionale şi informaţionale şi drept consecinţă, conexiunea s-a transformat în izolare, iar socializarea într-o singurătate în care suntem împreună cu toţii, dar separaţi.  De asemenea, odată cu această dependenţă creşte şi vulnerabilitatea în faţa informaţiilor provenite de la media. Astfel,  cunoştinţele, sentimentele şi comportamentele individului pot fi influenţate.

Mass-media este asociată cu o arenă a vieţii sociale, în cadrul căreia tot ea reprezintă judecătorul. Prin puterea incontestabilă pe care o deţine, aceasta a devenit cel mai important instrument de manipulare. Aşadar, fiind un canal vital de comunicare şi conştientizând forţa pe care o are, mass-media controlează fluxul informaţional în funcţie de interesele urmărite. Prin urmare, trăsăturile cognitive, afective şi comportamentale ale publicului pot suferi modificări majore, iar acestea,  la rândul lor pot provoca transformări în societate şi în segmentul media.

 

  • Marşul omenirii spre un sens mondial a sporit riscul de a ne pierde identitatea şi de a pica în prăpastia digitală

Tehnologia a devenit deopotrivă instrumentul care creează conexiuni între oameni şi care totodată, dezmembrează unitatea socială. În prezent, sute de milioane de oameni îsi petrec viaţa socială preponderent în mediul online, unde  se lasă aspiraţi de tehnologie şi multiplicaţi prin avataruri pe diferite aplicaţii.  Prin urmare, interacţuinea interumană suferă schimbări majore, socializarea fiind  una virtuală şi nu reală, iar legăturile create  în acest context sunt  fictive. Dacă, iniţial, mediul online ne oferă impresia că suntem liberi şi în siguranţă, în timp, acestea se dovedesc a fi nişte iluzii. În realitate, tehnologia poate provoca dependenţă, devenind astfel  captivi în faţa ecranelor.

Astfel, în era globalizării, nu numai că ipoteza lansată de Nietzsche care susţine faptul că Dumnezeu a murit, pare plauzibilă, ci începe să se contureze tot mai mult ideea potrivit căreia  omul i-a luat locul divinităţii. Valorile noi promovate de fiinţa umană în contextul actual, care le înlocuiesc pe cele superioare sunt următoarele: evoluţie, progres, binele comunitar, omul Dumnezeu. Marşul omenirii spre un sens mondial a sporit riscul de a ne pierde identitatea şi de a pica în prăpastia digitală.

Această epocă tehnologizată accentuează interdependenţele şi suprimă izolarea economică, conservatorismul cultural şi  dogmatismul religios. Totodată, sentimentul de apartenenţă, tradiţiile şi speranţele sunt afectate în această eră. Produsul genialiăţii umane, tehnologia, care a fost creată tocmai pentru a-i simplifica şi îmbunătăţi viaţa, aduce cu sine şi numeroase angoase. Prizonier în lumea virtuală, omul îşi pierde individualitatea şi se interiorizează, fapt care conduce la degradarea procesului de comunicare şi interacţiune. Subordonată omului, tehnologia poate deveni parte a acestuia, care în timp  riscă să  transforme umanul într-o manieră negativă.

Material realizat de Vasiliu Oana-Maria (studentă în anul 1 la Limbă şi comunicare,  din cadrul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale comuniării şi la Managementul relaţiilor internaţionale şi cooperării transfrontaliere din cadrul Faculăţii de Istorie şi Geografie)

You may also like...

Sari la conținut