Când party-ul are program scurt și liniștea e sfântă

Mulți spun că dacă nu ai gustat din viața la cămin în timpul studenției, nu ești student. Să fie așa oare?

Cum este de fapt viața la cămin? Să mă fi întrebat acum doi ani, nu vă răspundeam, eram convinsă că nu voi călca niciodată într-un cămin. Acum, iată-mă studentă în anul II, și mă simt extraordinar aici. Ce s-a schimbat? Păi…

Când am ajuns prima dată la cămin, eram convinsă că nu o să-mi placă, mă liniștea doar ideea că uite am unde sta, într-un oraș străin, într-o țară nouă.

Ca o introvertită convinsă, nu știam cum voi trece peste această perioadă din viața de student, prea mulți oameni, mult zgomot, puțin spațiu pentru mine, mi se părea un coșmar.

Dar aici… aici e altceva.

Liniștea de la ora 22 nu e glumă, e o lege nescrisă. La noi, dacă cineva îndrăznește să dea muzica mai tare, sau să discute o bârfă din aia bună cu un ton mai ridicat, nu te duci să bați la ușă cu nervi. Primești doar un mesaj pe grupul de Messenger, un amestec delicat de politețe și ceva pasiv-agresiv: „E trecut de ora 10, poate dăm muzica mai încet?” sau :„Parcă de la ora 22 încep orele de liniște, nu?” „Mai încet vă rog”.

Primele săptămâni mi s-au părut ciudate așa. Eram împăcată cu gândul că, uite, am locul meu, dar mă simțeam străină într-un loc în care toată lumea părea să se cunoască deja. La bucătărie găteau fetele împreună, eu preferam să mă retrag în cameră, îmi luam o cană de ceai și profitam de liniște. Doar asta îmi bucura sufletul. Într-un final m-am acomodat și am început să cred că liniștea acestui cămin nu înseamnă neapărat izolare.

Desigur, sunt petreceri, dar foarte rar, în rest aici liniștea e ca în muzeu.

Mai rău e în sesiune, când nici musca nu se aude, doar studenți învățând intensiv.

Totuși are partea bună. Poți să dormi liniștit fără teamă că o boxă poate da tonul la o petrecere spontană în miez de noapte. E atât de rar, încât nu m-ar deranja deloc, ba chiar m-ar bucura să aud o muzică bună. You know).

Adevărul e că am început să îndrăgesc acest loc. Îmi pot face în liniște treburile.

Aș zice că e locul ideal să te pregătești de sesiune, sau să stai doar tu cu gândurile tale, mai ales când ai o colegă la fel ca tine.

Însă, ce fel de cămin este acesta dacă nu sunt petreceri? Prin asta și sunt recunoscute, de regulă căminele studențești – după ore, vii la cămin și petreci, uiți pe moment de probleme și de proiecte.

Dar, având deja 21 de ani, consider că după o zi lungă și grea, tot de ce ai nevoie este să te retragi într-un spațiu liniștit. Da, nu e căminul tipic de studenți, dar pentru mine e locul perfect, chiar și o introvertită are nevoie de un loc unde liniștea să fie mai mult decât un noroc.

Nu e chiar viața de film, dar are un farmec aparte acest cămin, unde până și distracția vine cu notificare în prealabil. (Alina Sandu, CRP II)

       Alina Sandu