Biblioteca. Anticameră a vieții

Mai mult ca niciodată, astăzi, în secolul științei, a vitezei și a tehnologiei – când omul are certitudinea că toate cetățile ce erau de cucerit au picat în fața atacului necontenit al rațiunii înaintașilor și a progresului – astăzi, când sfaturile despre viață și fericire curg necontenit, chiar și din izvoarele secate ce știu să împacheteze frumos absența fluidității și a potabilității, se ridică în fața realității și a modus-ului vivendi contemporan, ca un martor mut al disperării și nonsensului unei trăiri duse sub auspiciile ignoranței; biblioteca. Instituție vitală a statului, zid al națiunii, depozitar al culturii, oază a căminului, anticameră a vieții (mereu deschisă și deseori ocolită), biblioteca reprezintă în economia vieții individului vestibulul în care sfaturile sunt conferite doar în urma interogării proprii și a sudorii căutării acestora. Nu pe drept cuvânt a afirmat Ralph Waldo Emerson  că „soarta multor oameni a atârnat de faptul că în casa părinților a fost sau nu o bibliotecă”? Nu pune la dispoziție biblioteca prin ai ei locatari – cărțile, felurite povești și stări prin care omul va căpăta busola cu ajutorul căreia își va zări, după lungi și anevoioase aventuri, precum marinarul țărmul, soarta? Sau, nu va găsi tânărul (aflat deja în arena vieții) armele necesare să continue temerar pentru a înfăptui ceea ce pare a fi imposibil în fața tristei resemnări a celui învins?  Oare bătrânul, cu ale sale amintiri, regrete și speranțe – ca un biruitor ce s-a încumetat să-și ducă până la capăt misiunea aceasta numită viață, nu va găsi el un refugiu în tăcerea atât de grăitoare ce dăinuie în acest sanctuar al minții și spiritului?

Probabil că, în arierplan, viața fiecăruia dintre noi trebuie să treacă și prin bibliotecă. Această „trecere” nu poate fi luată decât în sens metaforic, ca eveniment definitoriu al unei vieți ce urmează a fi experimentată printr-o altă lupă; a celui care a cutezat să-și tulbure nefericita liniște a ignoranței cu  îndoita spaimă și lumină a întrebării, aducătoare de veritabila pace – căreia nu-i este cunoscută niciun răspuns. Succesului mundan, contemporan, atât de comercializat și livrat ca produsul unei breviter vias, i se opune calea lungă a cunoașterii, a reflecției(înaintea acțiunii) și a înțelegerii filogenezei umane. Nu există nicio garanție că trecerea prin bibliotecă va ridica pe culmi viața respectivei persoane, chiar dacă am putea lesne identifica anumite legături plauzibile între viața marilor personalități și bibliotecile acestora. Dar, relativitatea măreției este volatilă în funcție de măsura uzitată în procesul evaluării acesteia. Nu faimă, nu glorie, nu bogăție – nimic din toate aceste chilipiruri nu sunt de găsit în această anticameră a vieții. În definitiv, tot ce are de oferit biblioteca tinerilor este reprezentat de „cunoaștere” – ca armă și scut, binecuvântare sau blestem, viață și moarte. (Radu Semian, Drept IV )