Pe trecerea de pietoni
Într-o zi ploioasă
cu frigul lipit de glezne,
treci strada grăbită,
cu gândul la patul cald
și la lumina lăsată aprinsă.
Semaforul pâlpâie.
Apa spală asfaltul
ca o memorie scurtă.
O clipă
și lumea ta se sparge
în praf de stele pe jos,
amestecat cu noroiul.
Dispari.
Nimeni nu știe unde.
Rămân doar lucrurile mici:
o cană nespălată,
un mesaj netrimis,
urmele tălpilor ude
până la ușă.
Și poate
un om care își amintește
că l-ai ajutat cândva
fără să întrebi de ce,
că i-ai ținut locul în autobuz,
că ai știut să asculți.
Sau poate
doar încă un nume
șters din conversații.
Plouă la fel.
Orașul nu se oprește pentru nimeni.
Doar gândurile
se mai întorc uneori
ca niște păsări ude
spre locul unde ai fost.
(Lavinia-Bianca Irimescu, masterand, anul I)
(Poezia a fost discutată în cadrul workshop-urilor Centrului de Scriere Creativă al USV)
