Antonio Momoc: „Rolul rețelelor sociale nu este acela de informare, este acela de promovare”

În data de 10 decembrie, în cadrul Facultății de Litere și Științe ale Comunicării, a avut loc o dezbatere, intitulată Educația politică și cultură civică în era digitală, care a adus în prim-plan subiecte esențiale privind impactul mediilor digitale în transformările actuale din politică. După o perioadă în care scena politică din România a fost zguduită de neliniște și răsturnări de situație, această dezbatere a fost cât se poate de actuală. Prezența unor specialiști din domeniul politic și al comunicării, precum Antonio Momoc, profesor la Universitatea din București, dar și Arthur Suciu, lector la Universitatea „Ștefan cel Mare”, a făcut din această dezbatere o experiență plăcută, presărată de o perspectivă bogată și nuanțată asupra modului în care tehnologia modelează cultura civică și politică contemporană.

Era digitală ne pune față în față cu un paradox al realității, deși avem acces nelimitat la informație, totuși, ne confruntăm cu o polarizare acută a spațiului public și cu o criză de dialog. Către această direcție s-a îndreptat discuția din seara zilei de 10 decembrie.

Antonio Momoc a subliniat faptul că valorile fundamentale și nevoia de actualizare devin tot mai afectate de polarizarea generată de platformele digitale. Pentru că războaiele culturale, care au loc în momentul de față, în viața noastră privată și publică, accentuate de nemulțumiri și frustrări, sunt ultraacutizate prin polarizare, prin algoritmizare, prin consumul algoritmizat de informație, a afirmat acesta.

Algoritmii, care structurează și accentuează polarizarea, nu sunt interesați de adevăr sau de binele comun al societății, ci de captarea atenției utilizatorilor, la mijloc fiind scopuri pur economice. În acest fel, publicul este adesea prins în bule informaționale, care se creează după preferințele de consum media, ceea ce duce la fragmentarea spațiului public și subminează dialogul democratic.

Arthur Suciu a completat această perspectivă, menționând faptul că mediile de comunicare nu sunt singurii factori care au generat crize politice sau sociale: Și în anii ’30 a existat o criză politică și socială, și nu exista TikTok sau Facebook. Astfel, în contextul tendințelor de astăzi, digitalizarea și mediile online nu sunt doar un catalizator, ci nu și o cauză exclusivă care generează crize.

Polarizarea accentuată devine un produs direct al spațiului online, care operează în baza unei logici economice și nu etice. Această dialectică, între tehnologie ca factor perturbator și realitățile sociale profunde, este esențială în a înțelege care sunt provocările contemporane și dinamica de mișcare a întregii societăți. Încotro ne îndreptăm?

Rețelele sociale sunt departe de a fi doar simple platforme de divertisment. În ideea lui Antonio Momoc, rețelele sociale sunt mai degrabă un „bâlci”, o „piață de promovare”, unde fiecare își expune la tarabă ceea ce are de oferit, indiferent de calitate: Rețelele sociale trebuie văzute ca un cip sau ca un bâlci, nu ca o sursă de informație. Unde bâlci sau târg, o piață, un marketing, unde fiecare vinde și își expune marfa.

Problema care se pune, în acest caz, ține de calitate. Iar dacă vorbim de calitate pe rețelele de socializare, atunci problema este că algoritmii favorizează un conținut de proastă calitate, cu rolul de a atrage atenția, de a distra și nu de a educa. Momoc a folosit o metaforă sugestivă pentru a descrie fenomenul respectiv: Unii vin cu marfă expirată, alții cu junk food, iar alții cu produse de calitate.

Pe de altă parte, Suciu a remarcat faptul că publicul migrează către aceste medii, în căutare de informații, din cauza lipsei de relevanță a presei, care a devenit mainstream: S-a ajuns la o presă mainstream fadă, lipsită de capacitatea de a critica societatea și care, la un moment dat, devine complet neinteresantă pentru oameni, pentru ceilalți, care găsesc știri mai interesante, chiar dacă din zona conspiraționistă sau din alte zone ciudate, pe rețelele de socializare online.

Acest cerc vicios, în care presa este percepută ca ceva irelevant, iar alternativele sunt adesea nocive, „junk food”, ilustrează fragmentarea profundă a spațiului public. Ce soluții avem în fața acestor provocări? Dezbaterea a accentuat că educația politică și cultura civică trebuie să devină priorități strategice în educarea maselor. Dar educația trebuie să meargă dincolo de simple competențe digitale. Este necesară o reformulare a valorilor fundamentale și o revigorare a încrederii în ceea ce înseamnă presă, autorități și angajament civic. Așa cum remarca Suciu, crizele sociale, economice, sunt inevitabile, dar modul în care le gestionăm depinde de maturitatea noastră civică și politică.

Filosofic vorbind, această dezbatere ridică întrebări profunde despre natura umană în era digitală. Oare suntem cu adevărat victimele algoritmilor sau, mai degrabă, ale propriei noastre incapacități de a ne adapta? Polarizarea, fragmentarea și criza valorilor nu sunt fenomene noi, ele au existat sub alte forme de-a lungul istoriei. Totuși, ritmul și intensitatea cu care au început să se manifeste au fost amplificate de tehnologie.

Este fascinant cum mediul online, deși inițial perceput ca un proces de libertate, de dezvoltare și de salt tehnologic, a ajuns să funcționeze ca un „gardian” al propriei noastre gândiri, menținându-ne captivi într-un cerc vicios de consum informațional și divertisment. În acest context, educația politică devine nu doar un instrument de educare, ci și un imperativ kantian, care trebuie urmat. Nu putem rupe acest cerc vicios fără o înțelegere profundă a mecanismelor care ne guvernează comportamentul online și offline.

După această dezbatere, cred cu siguranță că cei prezenți au rămas cu întrebări la care nu se răspunde deloc simplu. Întrebări, mai mult, de ordin propriu, pentru sinele personal, răscolit de o lume în dezacord, în perpetuă schimbare, cu părere de rău, nu în bine. Cum putem reconstrui spațiul public ca loc al dialogului și al colaborării? Cum putem folosi tehnologia pentru a uni, nu pentru a dezbina? Răspunsul la aceste întrebări poate stă în angajamentul fiecăruia dintre noi de a depăși superficialitatea digitală și de a trece la acțiunea construirii unei relații autentice, bazată pe cooperare și respect reciproc.  (Cristian Reznic, CRP III)