Evoluția programului de televiziune Happy-hour – actualul „La Măruță”

Poate vă întrebați de ce am abordat această temă anume în această manieră comparativă ? Interesul meu principal nu este de a mă plânge de evoluția emisiunii, ci de a observa modificările și detaliile care fac diferența.

Iar pentru a mă face înțelesă, vă voi oferi un simplu exemplu. Fiecare dintre noi, presupun, are în memorie fragmente din copilărie, cu el stând pe canapea și suportând deciziile nedrepte ale părinților de a ne condamna să ne uităm la un anume post sau program, care ni se părea extrem de plicticos și anost, în cazul meu era Happy-hour.

Crescând și plictisindu-mă de desene și povești, schimbam eu însămi postul și îmi făcea o deosebită  plăcere să stau la o bârfă cu Măruță, gașca sa gălăgioasă și invitații mereu gata să dea cele mai intime detalii..

Deci, Happy-hour era micul meu răsfăț și unica șansă de a afla cu cine e logodită Andreea Bălan, cum a slăbit Oana Roman și de ce Andra l-a certat pe Cătălin joi, după masă.

Ritualul meu principal era să dau drumul televizorului la ora 17.45 și să beau un ceai cu orice divă sau gentleman era dispus Măruță să mi-l prezinte.

Acum, peste aproape 12 ani, La Măruță, stră-stră-stră nepotul emisiunii mele preferate din copilărie, este un strănepot cam stângaci, neinspirat și gălăgios.

Succesul răsunător al emisiunii inițiale poate a și intimidat noul format, prima ediție din Happy-hour, 2009, fiind urmărită de aproape 2 milioane de oameni.

Deci, dacă tot vin cu critici atât de pipărate, să vin și cu argumente zic.

2009, succes instalat rapid, canapeaua botezată Happilica, Măruță cu 10 ani mai tânăr, un band colorat și juvenil, format din cele două veverițe cum le alinta Cătălin, pe post de vocaliste și bandul propriu zis.

Foto – facebbok La Măruță

 

Cel mai utilizat era cadrul american, în unele momente mai tensionate era utilizat planul principal.

Măciucă, legătura dintre moderator și producție, ulterior alintat Ciucă, se regăsește și în prezent, bănuiesc că și rolul său e strict trategic, cameramanul Ciucă fiind pe post de tovarăș, complice, la tot ce își propune să facă prezentatorul, adică Măruță.

Fiind o emisiune de divertisment, evident, scopul era să râdem și să admirăm cum mănâncă caviar vedetele mondene. Desigur, scandaluri, mărturisiri șocante, sfaturi de viață, apeluri în direct și faimoasele farse erau esența emisiunii.

Cine e noul iubit a lui X, unde și-a făcut Tonciu rinoplastie și câți bani a cheltuit bruneta, cum arată dressing-ul Biancăi Drăgușanu, astea erau doar câteva subiecte ce te făceau să uiți ciorba pe foc .

Minus cel puțin 10 kg, cu o freză de Johny Bravo îmbrăcat fie într-un maiou lejer și o pereche de blugi, fie în cămăși ce îți luau ochii, Cătălin Măruță se dădea în spectacol cum știa el mai bine.

De cele mai multe ori prezentatorul avea ținute asortate cu band-ul, adică colorate, atractive, ciudățele uneori.

Inițial platoul arăta destul de straniu, zici că era amenajat de vreo mătușă de la țară, erau prezente veșnicile scări ce aduceau invitatul în lumina reflectoarelor, mica scenă, un fel de bar parcă preconizat pentru conversații scurte, de politețe, specifice începutului emisiunii și faimoasa canapea Happilica, care a fost schimbată de nenumărate ori, de parcă nu erau siguri de modelul floral ales.

Ceea ce mi se pare ciudat e lipsa unei lumini mai evidente, combinația dintre pereții verzi și cei maro și întreg verdele mai deschis ce practic înghițea întreg tabloul.

Au avut inspirata idee la un moment dat să schimbe radical platoul, devenind o arenă strălucitoare, dominată de lumini și reflectoare, efecte speciale și o canapea albă, mult mai elegantă zic eu, lăsând în amintire beciul ăla infirm, creând un mediu mult mai afabil și atractiv pentru public și nu doar. Din câte cunosc, emisiunea a dispus de public o perioadă de timp, unde la fel au pus strategic două trei Doamne colaboratoare spioni aș zice eu, să-l mai provoace pe Măruță și să mai scape doua trei râsete la momentul indicat.

Consider că unul din cele mai avantajoase atribute ale emisiunii în acel moment era band-ul, ceea ce permitea prestațiile live, devenite acum o pantomimă proastă.Alt avantaj erau vocalistele, care se implicau și colaborau cu moderatorul, ca și restul bandu-lui care își mai dădeau cu părerea.

La venirea fiecărui invitat band-ul îi întâmpina cu câte o piesă, iar la câte un moment mai loveau câte o tobă.

Măruță călătorea personal și făcea pe reporterul în diverse țări unde erau plecate vedetele vizate și cică le făcea o surpriză.

De cele mai multe ori în studio nu era vreo muzică de fundal anume, iar în spatele lui Măruță derulau fie secvențe definitorii știrii ce urmează, fie filmulețe random.

 

Foto – facebbok La Măruță

 

Cu durere în suflet, afirm că nimic nu e ce a fost odată. Dacă pe vremuri Cătălin făcea un puzzle între informații utile, sfaturi de viață și vedete de carton, acum a cartonizat cam toată ecuația, am renunțat de ceva timp să mai urmăresc emisiunea, iubesc eu drama dar nici chiar zilnic să aflu de vre-un adulter, un divorț și o micșorare de stomac, fără a primi ceva util măcar ca desert.

După 12 ani Măruță a îmbrăcat o pereche de ochelari, a exclus band-ul, îl terorizează încontinuare pe Ciucă și hrănește invitații cu sosuri la 10 lei borcanul în schimbul a 2-3 jigniri la adresa  vre-unui coleg de breaslă, format preluat din-afară, bineînțeles.

Platoul arată bine,mult mai modern, mai primitor, arată ca o sufragerie de boătași,dar are și câte o pată de culoare, scaune verzi, imitație de cărămidă, luminos, un mediu numai bun de destăinuit câte o mondenitate, cred că asta a fost și ideea, să își facă invitații să se simtă ca acasă. Este împărțit între un cadru mai lejer, barul și un cadru mai aristocrat, canapeaua. Band-ul a  înlocuit de efecte speciale.

Și veteranul Măruță,  mereu gata cu 2-3 întrebări de complezență și restul indiscrete, emisiunea și-a păstrat formatul, dar moderatorul îmbătrânind, nu mai zboară chiar în fiecare week-end la Paris să o surprindă pe Andreea Tonciu. Ba acum, mi se pare că încearcă un rol un pic mai ferm. Stilul vestimentar e mult mai impunător, de bărbat însurat, cu 2 copii acasă, care însă, mai ia în brațe adolescente și face piruete prin platou cu ele. S-a introdus și o rubrică numită Marțea Neagră cu Iulia Albu, unde aceasta judeca diverse ținute și se ia ocazional  la ceartă cu moderatorul care simte nevoia să fie un fel de înger al păcii și care nu vrea să supere cumva vreo divă, aceștia își fac tot felul de acuze vizavi de selectarea vedetelor, ceea ce mi se pare atât de penibil. Măruță refuzând constant să-și asume vreo vină.

Concluzionând,  sunt conștientă că și conceptul inițial de emisiune era vreo plagiere din-afară, fiind un gen de emisiune de divertisment care se finisa exact la lăsarea serii, precedat de știri, cu un band, invitați și discuții, dar măcar era la limitele decentului. Consider că în momentul de față emisiunea nu prea are șanse de supraviețuire, aparateler care o țin în viață fiind jocul cu sosurile picante, unde vedetele mai aruncă cu declarații. (Sabrina VACARI, CRP II)

 

 

Sabrina VACARI