Diferența dintre liceu și facultate – șocul realității
Există un moment în viața fiecărui elev în care poarta liceului urmează să se închidă pentru ultima dată. Atunci, nu doar că lasă în spate o clădire care i-a ghidat pașii și viața timp de patru ani, ci lasă în urmă zâmbete, emoții, amintiri neprețuite de care cu siguranță își va aduce mereu aminte cu nostalgie și dor.
Perioada liceului nu înseamnă doar începutul unei etape de maturizare. Înseamnă prietenii legate pe viață, chiulul de la ore pentru a savura parcă cea mai bună cafea din lume, lecțiile în care știai că vei fi ascultat și care durau nu mai puțin de o eternitate, dar și stres, nopți nedormite și grija celui mai mare examen de atunci ,,bacalaureatul”. Ciclul liceal începe timid, în pașii fricoși ai unor copiii de clasa a IX- a care au în față începutul unei noi lumi. Treptat, viața de licean prinde contur, iar liceul se transformă într-o poveste care pare că își are sfârșitul atât de departe, încât cei patru ani par o eternitate. Zilele trec, orele și ascultările care păreau nesfârșite ajung să fie tot mai puține, iar examenul maturității bate la ușă. Brusc, într-o oarecare zi te trezești că cei patru ani se apropie de sfârșit. Ceea ce părea o veșnicie, ei bine, acum pare doar câteva clipe. Câteva clipe până când clopoțelul va suna pentru ultima dată. Emoțiile te năpădesc, stările de dor și nostalgie deja își fac loc în sufletul tău. În acele clipe, liceul nu mai pare doar o clădire cu pereți groși în care erai obligat să fii prezent. Pare casa pe care ai avut-o în toți acești ani, familia pe care ți-ai format-o și locul unde ai crescut. Iar când știi că în doar câteva momente urmează să lași totul în urmă și să-ți croiești alt drum, doare. Pentru unii mai mult, pentru alții mai puțin, iar pentru alții deloc. Ultima săptămâna din povestea liceului pare ruptă dintr-un film dramatic, în care emoțiile nu mai pot fi ținute doar în interiorul tău. Atunci, vrei să trăiești din nou tot ceea ce ai trăit în ultimii ani. Nostalgic, te plimbi pe holurile acestuia, prin toate locurile în care ți-ai pus amprenta și care și-au pus amprenta asupra ta. O lacrimă care curge, un zâmbet plin de durere și nostalgie care îți apare pe chip. Sfârșitul poveștii de licean. Și așa, în zâmbetul cald al unei zile de vară, vremea absolvirii te ajunge. Festivitatea de absolvire face ca timpul să se oprească în loc. Printre robe, emoții și aplauze, fiecare elev simte că închide un capitol important din viața lui. Lacrimile care nu își mai pot ține locul, melancolia anilor care au trecut prea repede, discursurile emoționante ale profesorilor. Toate iau sfârșit. În toată agitația, pregătirile, emoțiile și stresul nu realizezi trecerea timpului. Iar așa, ziua bacalaureatului te ajunge. Trei zile încărcate de gânduri, bucurie și dezamăgire care trec mai repede decât pauza de cafea. Rezultatele nu întârzie să vină, iar apoi urmează întrebarea ,,De acum ce îmi va rezerva viața?”. Urmează înscrierea la facultatea dorită, îndoieli și întrebări, dar în final fiecare ajunge acolo unde îi este locul. Așa că, spre finalul verii toți știu facultatea pe care urmează să o înceapă, iar emoțiile se fac din nou prezente, la fel ca în prima zi de liceu.
Din nou boboci, din nou loviți de șocul schimbării care are loc în viața de student. Odată cu începerea facultății, începe și viața adevărată. Șocul realității, al vieții de adult care treptat se conturează, al grijilor și banilor, al nevoilor și plăcerilor. Prima săptămâna de facultate, prima confruntare cu realitatea. Dacă la liceu erai preluat încă din prima zi de un profesor diriginte care te ghida, te învăța tot ceea ce are nevoie un boboc să știe și te îndruma, la facultate lucrurile se schimbă. În prima zi ești complet pierdut. Printre sute de străini care parcă toți sunt cu ochii pe tine, dezorientat și rătăcit, încerci să găsești sala în care urmează să înceapă cursul. Timid, îndrăznești să întrebi unul dintre studenți, după ce pierzi deja destul timp încercând să te descurci singur. Totul pare haos. Universitatea pare un labirint care se întinde pe zeci de kilometri și parcă acel diriginte din liceu este cea mai de preț persoană de care ai nevoie în acel moment. Te întrebi cum o să faci față, cum o să te integrezi și dacă a fost alegerea potrivită. Pierdut printre săli și coridoare reușești să găsești sala de curs și ești sigur că înapoi nu vei știi să te mai întorci, dar îți asumi. Începe cursul, iar altă mare surpriză urmează. Profesorul nu se aseamănă cu cel din liceul, nu dictează lent, ci este într-o goană de a transmite informații pe care trebuie să le scrii ținând pasul. Ești informat că ceea ce se predă la curs se va pune în practică la seminar. Seminar, ce e aia? Un pic mai puțin pierdut și dezorientat, ajungi și la primul seminar și înțelegi despre ce este vorba. ,,Aș vrea ca cineva să mă întoarcă înapoi la liceu” este tot ceea ce îți sună în minte. Dar timpul trece și începi să realizezi ceea ce înseamnă viața de student. Îți dai seama că diferența dintre liceu și facultate este uriașă, iar șocul acestei realității încă nu te-a părăsit.
Așa că, din viața de student care ți-a fost pusă în palme, realizezi schimbările care au loc, care fac diferența dintre liceu și facultate, care te pun pe picioare și contribuie la formarea ta ca adult responsabil. Primul șoc este acela al prezenței la cursuri. În liceu, dacă nu participai la una dintre ore erai trecut absent, iar profesorul îți ținea evidența, îți reamintea să aduci scutire sau te trăgea de mânecă în privința absențelor. La facultate, nimeni nu este interesat de absențele sau prezențele tale. Nimeni nu este obligat să țină evidența acestora, în afară de tine. Ca un adult în devenire, ești singurul responsabil de menținerea acestora. Pe lângă, cursurile nu mai țin doar o oră, la fel ca și în liceu, ci două. Ca elev, dacă aveai impresia că o oră trecea greu, atunci ca student vei avea ocazia să simți cum trec cele două ore de curs, care nu mereu au pauză între ele. Pe aceeași undă, temele și proiectele sunt tot obligatorii, dar nu mai există o a doua șansă. Dacă în liceu erai obișnuit să fii iertat pentru o temă nefăcută, să ai șansa să o pregătești pentru ora următoare și să fii sancționat mai apoi, la facultate există o singură șansă de care trebuie să ții cont, doar dacă îți dorești. Așa că, temele nu devin obligatorii, profesorul nu îți va repeta și îți va da șanse nenumărate, iar dacă ai pierdut trenul trebuie să îți asumi. Dintr-o dată, nu te mai verifică nimeni dacă ai învățat sau ai înțeles lecția. Ai libertate deplină în a alege când înveți sau dacă înveți. Dar, să recunoaștem, toți lăsăm învățatul pe perioada sesiunii. Acea perioadă în care ai de învățat pentru un examen cât pentru tot bacalaureatul. Atât de multă libertate încât nu știi cum să o gestionezi. Brusc, profesorii nu te mai cunosc pe nume, nu îți mai observă lipsa. Nu mai există cineva care să îți spună ce să faci și să îți organizeze timpul și ideile. Ești pe cont propriu. Acesta este adevăratul șoc: nu dificultatea cursurilor, ci conștientizarea faptului că drumul tău depinde doar de tine. În liceu, eșecul însemna o notă mică, o mustrare sau un discurs intens ținut de profesor. În facultate, eșecul poate însemna un examen picat, un an pierdut sau chiar renunțarea la un vis. Iar pentru prima dată, greșelile par să aibă consecințe reale.
Ceea ce te învață cu adevărat viața de student este să fii independent, să te pregătești pentru viața de adult care ți se întinde în față și să fii responsabil. Treptat, ajungi să te obișnuiești cu tot ceea ce înseamnă facultatea, iar lucrurile nu mai par de speriat. Într-adevăr, viața de licean era mult mai liniștită, lipsită de stres și nevoi, de presiunea care se așază pe umerii unui adult în devenire. Dar, viața din timpul facultății te pregătește pentru realitate, te întărește și înzestrează cu atât de multe noi cunoștințe de viață. Maturizarea nu întârzie să apară, înveți să te descurci singur, să îți gestionezi timpul și banii, să îți asumi alegerile și greșelile. Nu este o tragedie să greșești. Este o tragedie să nu înveți nimic din greșeli, să continui să le repeți voit, să te tragi singur în jos.
Anii trec, iar sfârșitul facultății nu mai pare atât de departe. Istoria se repetă. Aceeași poveste ca cea din liceu, însă ușor schimbată. Din copiii fără griji din liceu am devenit adulți interesați și complet responsabili de viața noastră. Privind înapoi, liceul pare o lumină caldă ca cea a unui apus de vară: râsete pe holuri, chicoteli în timpul orelor și prietenii legate fără prea multe griji. Iar apoi ea, facultatea. Locul în care planurile urmează să se contureze, să devină realitate. Mai puține râsete, mai multă muncă pentru visele noastre. Aici, copilăria pare undeva departe, lăsată printre holurile liceului, uitată într-un loc de care ne vom aminti mereu cu dor și nostalgie.
Am crescut. Copiii plini de viață de ieri au devenit adulții serioși și responsabili de azi care își permit din când în când să greșească. Trecerea de la liceu la facultate, trecerea de la vis la realitate nu face decât să te pregătească pentru ceea ce înseamnă cu adevărat viața. Iar dacă acest șoc pentru început pare greu, aproape imposibil de gestionat, nu face decât să te ajute să-ți descoperi propriul drum. Iar pentru tine, elev de liceu, dacă ajungi să citești aceste rânduri, nu uita un lucru: prețuiește fiecare moment, visează și nu te teme de viitor. Timpul nu așteaptă, nu întreabă dacă ești pregătit. Iar tu, studentule, amintește-ți mereu de visul care te-a adus aici. Nu uita sacrificiile, obstacolele și nopțile de studiu. Trăiește pentru prezent, pregătește-te pentru viitor. (Iulia – Steliana Hlodec , CRP II)
Fotografii generice – pixabay
