De la copiii dingo la generația canibală: ce ne poate învăța trecutul despre prezent

Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării a organizat joi, 5 mai la ora 15: 00 în Sala Senatului din Corpul A, o conferință susținută de scriitorul Vasile Ernu – „De la copiii dingo la generația canibală: ce ne poate învăța trecutul despre prezent”. În cadrul conferinței, Vasile Ernu le-a vorbi studenților despre tinerii de azi și tinerețea părinților lor, despre adolescenții anilor 80. Moderatorul întâlnirii cu scriitorul Vasile Ernu a fost lectorul universitar Arthur Suciu.

 

• Cine este Vasile Ernu?

                                Vasile Ernu

Vasile Ernu este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori români. A văzut lumina zilei în anul 1971 la Odesa, în Uniunea Sovietică. A studiat filosofia la Iași și Cluj, iar în prezent își desfășoară activitatea în București. Vasile Ernu a publicat numeroase volume de docuficțiune și eseuri.

Lectorul universitar Arthur Suciu, la deschiderea conferinței, a menționat faptul că se bucură că sunt prezenți la eveniment foarte mulți studenți: ,,Sunt și foarte mulți studenți și mă bucur foarte mult pentru că este un prilej de a face cunoștință cu un scriitor viu, viu în toate sensurile. Literatura înseamnă în primul rând scriitorii de astăzi, care vorbesc despre lumea noastră de astăzi. Prilejul acestei întâlniri este cea mai recentă apariție editorială a lui Vasile Ernu <Sălbaticii copiii dingo>, despre care este greu de spus că este doar un roman.”.

      Lectorul universitar Arthur Suciu, alături de Vasile Ernu

 

• ,,Sălbaticii copiii dingo” – metamorfoza ultimilor copii sovietici

,,Sălbaticii copiii dingo” de Vasile Ernu este o docuficțiune, o carte despre adolescenții de la sfârșitul anilor 80. Autorul scrie despre patru prieteni care se întâlnesc în gara din Chişinău și care plecă împreună în vacanță în Crimeea, la mare. Sunt lipsiți de griji, nu au de unde să știe că fac parte din generația ultimilor copii sovietici. Știu doar că au același program în fiecare an: școală, vacanțe lungi, călătorii de la un capăt la altul al țării pentru a descoperi locuri extraordinare şi populații ciudate. Brusc, însă, toată această rutină melancolică e dată peste cap: după moartea lui Brejnev, a lui Andropov și a altor comuniști de la vârf, vine Gorbaciov cu glasnostul și perestroika, explozia drogurilor, SIDA și afirmarea contraculturilor sovietice. Debusolați, văzând cum lumea pe care o știau se destramă, ultimii copii sovietici caută echilibru și refugiu în romanele lui Bulgakov, în poezia lui Arseni Tarkovski și în piesele formației Kino. Și, fără să realizeze, se maturizează, descoperă alte identități și învăță să trăiască în noua lume, în care Dumnezeu este foarte diferit de cel al bunicilor și părinților lor, iar ceea ce contează e să câștigi cît mai mult. O lume în care a avea este mai important decât a fi.

 

• Cum poți să nu ieși din sat dar să „trăiești”, de-a lungul anilor, în patru țări

 

Autorul a povestit că a venit în România în anul 1990, pe atunci era prima generație de basarabeni plecați la studii peste Prut. Face parte din ultima generație a epocii sovietice: ,,Sunt parte din ultima generația a epocii sovietice, adică, atunci când am devenit noi adolescenți, epoca care se anunța că nu se va termina niciodată, brusc, s-a terminat. Și am crezut că s-a terminat până acum câteva luni, când a început această tragedie ce pare fără sfârșit”. Vasile Ernu a mărturisit că este originar din sudul Basarabiei, din regiunea Buceac-ului o zonă care, spune el, aparține tradițional spațiului românesc, dar după anexare a aparținut Imperiului Țarist iar în perioada sovietică a fost ruptă în două și o parte astăzi este în Ucraina iar cealaltă parte în Republica Moldova: ,,Un vecin de al nostru, evreu, care era în zona Buceac-ului, o zonă foarte amestecată cu multe religii, cel puțin 5 și multe etnii, cel puțin 10, a vrut să plece în Israel după căderea comunismului. Când a ajuns la vamă a fost întrebat: ,,unde v-ați născut? În imperiul țarist. Unde ați făcut școala? În România Mare. Unde ați muncit?  Un an în Uniunea Sovietică. De unde primiți pensia? Din Ucraina sau Republica Moldova. Observ că sunteți foarte umblat, domnul Avram!. Iar el a spus ,,Nu, nu, nu am ieșit niciodată din sat. Vin dintr-o zonă în care noi am stat locului, dar s-au mișcat hotarele și regimurile”.

La 19 ani, în 1990, Vasile Ernu a ajuns în Iași, pe atunci Uniunea Sovietică încă nu își dăduse duhul, dar dădea semne că se termină, era foarte entuziasmat, își descoperea originile deoarece, susține el, despre România mai auzise doar din cărți. El spune că anii 90 erau ani destul de săraci, generația lui plecată la studii în România venea din familii medii, era criza foarte mare, erau toți foarte săraci. Avea bursa mică, se descurca greu, salvarea lui a fost un prieten din Bucovina, din Rădăuți, cu care avea o înțelegere, vara muncea o lună la Rădăuți, iar în timpul anului primea saci cu cartofi, iar asta îi ușura existența.

 

• Dincolo de politică, dincolo de ideologie, dincolo de regim

 

Vasile Ernu a mai spus că atunci când vorbește despre comunism se referă la anii 60, anii deschiderii, ani foarte importanți, ani în care statul a investit foarte mult în educație, infrastructură. Când oamenii de la sate au început să se miște de la sate la orașe și să aibă acces la muncă și la educație în număr mare. Dar și la anii 70 și 80, o perioadă destul de grea mai ales pentru spațiul românesc. El a făcut o comparație între tinerii de atunci și cei de acum. Tinerilor de astăzi le este mult mai greu să rețină informații și nu pentru că nu sunt capabili, ci pentru că nimic nu este fix, cu fiecare zi care trece se schimbă câte ceva.

Scriitorul a vorbit și despre o perioadă a vieții dragă tuturor, adolescența. Singura perioadă a ciclului uman care nu este instituționalizată, toată lumea se teme de ei, de adolescenți, pentru că nu sunt nici copii, nici oameni mari, nici responsabili, nici iresponsabili, pentru că n interiorul lor totul o ia razna, e o perioadă de transformări foarte puternice pentru că nimeni nu știe ce se întâmplă înăuntrul lor, nu îi poți înțelege. Această perioadă nu îi este deloc străină și deși în adolescența lui se aflau încă sub influența regimului comunist, generația lui oricum își permitea să se manifeste, erau rebeli și făceau intenționat totul pe dos. Despre aceste lucruri a scris și în cartea sa, a descriind perfect această perioadă.

 

• Tehnici de redactare

 

În cadrul conferinței autorul a fost întrebat de prof. dr. Brândușa Steiciuc ,,Cum lucrează, ce tehnici folosește?” iar Vasile Ernu a descris toate etapele prin care trece: ,,Scriu despre experiențele din viața mea, despre cele ale prietenilor mei, despre societatea în care m-am născut și am crescut. Eu lucrez schematic, mă documentez foarte mult și structurez informațiile, după care urmează scheletul, apoi construiesc și scriu, în perioada de scris încerc să mă retrag, închid ușa și scriu și câte 12 ore pe zi, pentru că am nevoie de timp, scriu la calculator pentru că îmi este mai simplu”.

Conferința a fost destul de captivantă, iar studenții au fost acolo, captivați, alături de autor trup și suflet. Acest lucru ne-a fost confirmat de unul dintre studenții prezenți la eveniment, Andrei Tetiva: ,,Conferința lui Vasile Ernu nu avea cum să te plictisească, pentru că, pe lângă scriitura bine pusă la punct, el are și un tact verbal, ceva ce te ține în priză și care te face să-l urmărești până la capăt. Abordarea lui era una aproape părintească, mai ales în faza discuției despre adolescență. O conferință antrenantă, lipsită de platitudini existențiale”. (Ana Revencu, CRP II ;   Foto: Ema Motrescu)

 

                   Ana Revencu