Scurte caracteristici ale iubirii…
Iubirea este o taină. Pentru fiecare înseamnă altceva, iar omul se raportează la ea după propria fire și emoție.
Dragostea este o înfăptuire a iubirii, un mod de exteriorizare asupra a ceea ce nu poate sau nu se dorește a fi rostit.
Cea dintâi nu cunoaște început, ea doar vine pentru a schimba, căci legea talionului este fără milă: iubirea cere iubire. Să spună cineva că după ce a iubit, măcar o zi pe lume, a rămas la fel. Ceea ce încolțește în inimă schimbă omul pentru totdeauna. Iubirea îmblânzește, mântuie și definește ceea ce suntem. Doar când iubim cu adevărat suntem dispuși să facem orice. Pornim din familie, unde iubirea are o stare la rândul ei. Singurătatea ce urmează după ce te desparți de părinți reprezintă momentul de regăsire a altei forme de iubire. Iubirea de sine este urmată de căutare pentru că omul frumos nu se iubește doar pe el însuși, ci încearcă să-și alipească sufletul său de un altul, străin, care are să-i devină atât de plin de al celuilalt…
Se simte, conectează și împuternicește ființa.
Cea din urmă, este cel puțin la fel de frumoasă. Ea deja este localizată într-o perioadă din viață. Dacă iubirea o cunoaștem din primii ani, dragostea este înfăptuită abia într-un spațiu personal și restrâns al ființei. Ea este ceva intim și pur, de asemeni pătimașă, implică pasiune și tandrețe, iar iubirea încredere și curaj.
Redă acel sentiment fierbinte, dar nu ghidat de dorință, ci de ceea ce numim „chimie”, o conexiune interioară care ne leagă de partener sau de sufletul la care râvnim.
Iubirea și dragostea funcționează în tandem, spunem deseori că este una și aceeași. Se pot implica reciproc, dar în ceea ce privește partea emoțională ele se pot distinge. Iubirea oferă o perspectivă concretă asupra celei sau celui iubit. Alegem. Hotărâm. Acționăm. „Dragostea este oarbă”, o expresie tot mai rar auzită la tinerii acestei generații. Ea nu cunoaște limite, dar nu contest nici că iubirea ar face-o. Este nebunească adeseori, ne îndeamnă la ceea ce este dincolo de noi zilnic, de ceea ce afișăm, de aici și direcția spre intim.
Chintesența acestui ansamblu este de a defini ceea ce este accesibil ființei umane. De a sublinia frumosul amorului și capacitatea unică omului: emoția. (Georgiana Coșarcă, CRP I)
Foto generică – pixabay
Georgiana Coșarcă
