Marea vâjâială

Articolul acesta prezintă procesul unei observații participative, întocmite de mine în perioada în care vizitam mediul mall-ului sucevean, un spațiu mereu plin, cu sute de magazine care mai de care mai diverse, mai pline și mai devoratoare de naivitate umană. Cu timpul am început să detest mall-ul, fără ca ceva din acel spațiu să-mi fi provocat o repulsie  mai mult decât zgomotul de fond, pe care l-am denumit simplu „vâjâială”. Cu toate că mall-ul, în ansamblul său, are un scop bine definit, și, de fapt, unul chiar bun, cred că alinierea prea multor spații comerciale într-un anumit teritoriu, dă senzația de oraș, iar orașul, de cele mai multe ori, dă senzația de aglomerare, de intimitate invadată, așa că, probabil, ăsta-i raționamentul după care și mintea mea se ghidează atunci când, din greșeală, pășesc în mall. Mall înseamnă oraș, adică aglomerare, adică stres și totală lipsă a sentimentului de relaxare în jurul meu.

Iulius Mall Suceava este cel de-al doilea centru comercial deschis în Suceava, după proiectul Shopping City Suceava. A fost construit pe terenul fostei Întreprinderi de Fibre Artificiale (IFA) din fosta zonă industrială de pe malul stâng al râului Suceava.

Centrul comercial este cel de-al patrulea din cadrul rețelei Iulius Mall și a implicat o investiție de 60 de milioane de euro. Are o suprafață închiriabilă de 54.900 de metri pătrați și găzduiește 150 de magazine din diverse domenii și 12 restaurante, plus un cinematograf. Principalele ancore sunt reprezentate de hipermarketul Auchan (10.500 mp) și de magazinul de bricolaj Bricostore (9.500 mp), magazinele de moda H&M (1.670 mp), Bershka (1.450 mp), C&A (1.225 mp) la care se adaugă două magazine de electronice și electrocasnice Media Galaxy (1.350 mp). Dar pot fi găsite și McDonald’s, Kfc, Subway, Salad Box (situate în zona FoodCourt al mall-ului), precum și CCC, Sephora, CinemaCity, DM, Adidas, Kenvelo, InterSport si TopShop

Complexul este construit pe trei niveluri, pe o suprafață de 70.000 de metri pătrați. Include Turnul IFA, fostul coș de dispersie al gazelor de la Întreprinderea de Fibre Artificiale, cea mai înaltă construcție din Suceava, având peste 200 de metri. Iulius Mall Suceava deține o parcare cu 1.200 de locuri.

De cum pășești în interior, te invadează mirosul specific de spațiu comercial. Eu reușesc să le împart și să nu confund mirosul unui supermarket cu mirosul unui mall. Problema cu acest miros, e că nu poate fi definit clar, integrarea lui în vreo gamă, în vreo categorie, fiind imposibilă. Acest miros te duce cu gândul la nou, la ideal, la ceva ce, la nivel psihic cel puțin, are mai mult efect decât credem noi. Revenind, mirosul este unul general și se simte pe culoarele și scările rulante sau lift, pentru că, fiecare subspațiu al mall-ului, capătă mirosul specific activității sale. Chiar dacă în magazinele de îmbrăcăminte mirosul are anumite nuanțe, iar în cele de bricolaj alte nuanțe, toate spațiile dintr-un mall, în afară de toalete, au o bază comună, ca anumite parfumuri care stau sub egida aceluiași producător. Practic, nu poți uita nicicum unde te afli, dar poți uita cu siguranță „de ce” te afli.

Mall-ul e o gaură neagră, pentru că absoarbe, de când ai pătruns în perimetrul său, orice gând logic bine determinat. Nu mai poți să iei decizii bune sau corecte în mall, poți doar să te lași ghidat de cel mai luminos banner, de cel mai bine reprezentat nud feminin de pe vreun panou, te poți lăsa furat de oferte dar nu mai poți ține contabilitatea propriilor alegeri. Mi-am dat seama, căutând într-un magazin de electronice un anume produs, că oamenii în mall, seamănă cu albinele din stup. E o foială continuă, iar dacă întrebi pe oricine orice, nu vei primi niciun răspuns. Lumea intră în mall, dar, cum ziceam, nu cred că mai știe pentru ce și nici încotro se îndreaptă. Am întrebat, de dragul ironiei, câțiva oameni despre anumite magazine din incintă. Nimeni nu știe de fapt unde e un anume magazin. În mall se orbecăie mai mult decât se știe precis ceva. Când ai în cap că-ți trebuie ceva anume, când ai o listă, alegi maximum vizita într-un market, dar nu mall-ul. În mall mergi doar pentru promenadă, sau cel puțin așa am observat eu fenomenul.

Zgomotul de fond e cel puțin asurzitor. În hardughia metalică, sunetul e apăsător și stresant până peste măsură. Revin la ideea de oraș, de zumzet, dar, dacă mai înainte comparam, din punct de vedere al debusolării cetățenilor, mall-ul cu un stup, la capitolul sunet, stupul e cea mai inocentă sursă de sunet pe lângă spațiul ăsta suprapopulat. Combinația de muzică proastă, cu diferite dialecte, accente, idei, abominații transmise pe cale orală, fac din mall, tortura supremă, zgomotul în fața căruia dopurile de urechi, căștile cu Noise Cancelling,  se dau bătute. Nu știu dacă e strategică amplasarea oricărui spațiu comercial, dar, cert e un lucru, nicăieri, nici măcar în băi, nu scapi de sunetul asurzitor. Ca și cum nu ar fi suficient stres, nu există doar o sursă anume de muzică, cum nu există o singură sursă a zgomotului produs de oameni. Tot sunetul e mult prea stereofonic, încât amețești oriunde și din cauza a orice ai capta, în materie de sunet, cu urechea.

Am mai observat, de-a lungul câtorva vizite prin acest mediu, că lumea, păstrând paralela anterioară om-insectă, este foarte atrasă de lumina și de sclipirea oricărui magazin. Ai, n-ai nevoie de o lampă nouă, te duci măcar să arunci o privire, pentru că rafturile sunt atât de luminate, în așa multe nuanțe, încât aproape teleghidat ajungi acolo. Cred că de fapt, în mall poți să vezi cât mai limpede cât de ușor de manipulat suntem. E locul unde până și prietenul cel mai zgârcit pe care îl ai, tot ia o merdenea, doar, doar să nu iasă cu mâna goală. Am impresia că nu s-a făcut suficientă satiră vis a vis de om și de mall. Există o parodie din anul 2010, de la Cassa Loco și George Hora, care se numește „La mall”, dar cred că ar trebui cinci sezoane dintr-un show de comedie, încât să poți acoperi cu totul aria aceasta. Cu cât e spațiul comercial mai mare, cu atât ai mai multe ocazii să surprinzi ființa umană în diverse ipostaze, care mai de care mai interesante.

De reținut că mall-ul nu e al unei categorii sociale. El este universal, pentru că le are pe toate. Librăria adăpostește însetații de cultură, iar mall-ul pe lângă însetații de cultură, și pe cei însetați de o Cola la suprapreț, sau pe cei însetați de a da bani pe ”țoale” care să-i valideze, că deh, ”sunt din mall, man”. Așa că nu pot spune că în mall vine X sau Y, în mall vine tot alfabetul, dar, din păcate, și tot analfabetul. Așa este acest mediu, e mama tuturor, indiferent de statut social, credințe politico/religioase sau principii de viață.

Având în vedere toate acestea, mai cred, deși nu am vreo bază științifică sau de altă natură, că mall-ul este pentru cei care își trăiesc tinerețea infantilă, acea primă parte a tinereții frumoase, pe care, sigur, nu  e normal să vrei să o trăiești între metale luminate, sticlă securizată și haine. Cu toate că-s tânăr, se pare că nu iubesc acest mediu, ba chiar îl consider odios și sinistru. Concluzia mea e că mall-ul, ca orice lucru făcut în exces, te tâmpește, mai ales acum, în plin proces de globalizare, când suntem atât de ușor de influențat, încât, nu doar o dată, am căzut pradă unor oferte sau promoții, care, mai mult ca sigur, au fost niște țepe pentru niște consumeriști îndobitociți de mirajul cumpărăturilor, al Black Friday-ului ori a altor născociri.

Asta am observat în mall, dar sunt sigur că dacă îmi iau un an sabatic, în care doar să analizez fenomenul, aș putea scrie două volume ”despre om și mall-ul lui”. (Andrei Tetiva, CRP anul II, foto pixabay)

Andrei Tetiva