Drumul meu spre Comunicare și Relații Publice
Nu cred că există nimic întâmplător în această viață. Nici măcar drumul pe care îl alegem, chiar dacă pare că ne aflăm într-un impas, nesiguri și pierduți.
Nu am știut de la început ce vreau să fac, nici acum nu știu unde voi ajunge, ceea ce cred că este firesc și normal. De-a lungul anilor, am oscilat între multe domenii, pasiuni și perioade îndelungate de confuzie, în care simțeam că nu sunt suficient de bună. Privind înapoi, îmi dau seama că indiciile au fost mereu acolo, parte din mine. Un lucru pe care nu l-am observat și căruia nu i-am acordat importanță, înainte de a intra la Comunicare și Relații Publice, este chiar numele meu. Mă numesc Raluca, după o cunoscută prezentatoare TV a anilor 2000, pe care părinții mei au îndrăgit-o – Raluca Moianu. Nu m-am gândit niciodată că are legătură cu mine, cu ceea ce aș putea deveni. Și totuși, mă aflu aici, studentă la C.R.P., învățând arta care i-a făcut pe oameni ca ea să inspire prin cuvinte.
Atrasă de universul literar, de a scrie și a vorbi corect, mulți ani la rând am visat să fiu profesoară de limba și literatura română. Simțeam ca era chemarea mea. Îmi plăcea să ascult oamenii, sa îi înțeleg și să le împărtășesc din cunoștințele mele, ceea ce îmi aducea o mare parte din fericire. Pentru mine, imaginea profesorului era sinonimă cu cea a unui ghid – cineva care ajută, inspiră și deschide drumuri, motiv pentru care, ulterior, m-am înscris la modulul psihopedagogic. Deși, eram la un pas de a alege specializarea engleză-română, ceva m-a oprit. Cred că era exact ceea ce aveam nevoie. Chiar în seara dinaintea înmatriculărilor, mi-au apărut întâmplător, pe rețelele de socializare, postări ale celor care au absolvit sau urmează C.R.P., din cadrul USV. Brusc, mi-au stârnit interesul. Mi s-a părut un domeniu de actualitate, dinamic și creativ, care m-a determinat să mă îndoiesc de hotărârea pe care deja credeam că am luat-o. Printre multele videoclipuri, mi-a rămas în minte cel al Alexandrei Răstoacă. Pe lângă faptul că mă identificam oarecum în povestea ei, dicția, claritatea și convingerea din vocea sa – mi-au dat un imbold. Am simțit că, și eu aș putea avea cândva aceeași siguranță și încredere în a vorbi liber. Inițial, C.R.P. era doar o variantă de rezervă, fără a ști exact ce ascunde. Astfel, mai mult ca niciodată, am decis să-mi ascult instinctul, acea ,,voce” care îmi șoptea că locul meu ar putea fi acolo. A fost un pas mic, dar esențial în procesul formării mele. Până la începerea facultății, m-am gândit mult la alegerea făcută, la cât de ușor se pot schimba lucrurile. Se pare că, uneori, răspunsurile nu vin din certitudine sau din idei fixe, ci din curajul de a căuta, de a încerca și de a greși.
Poate că, fără să-mi dau seama, am fost mereu pe drumul potrivit, doar că aveam nevoie de timp să recunosc. Astăzi, îmi dau seama că domeniul care m-a ales pe mine, ci nu invers, mă reprezintă și mă pune în valoare. Comunicarea și Relațiile Publice îmbină tot ceea ce mi-a plăcut dintotdeauna – limba română, istoria și gândirea critică. (Elena-Raluca Dăscălescu -CRP I)
Foto generice – Pixabay
