De ce am ales CRP?

Ceea ce este scris mai sus nu este doar titlul acestui articol. Este și o mare întrebare pe care și-au pus-o prietenii, apropiații chiar și părinții mei. Cu siguranță este o întrebare la care vă pot răspunde însă nu înainte de a-mi face o scurtă prezentare. Numele meu este Vasilciuc Camelia. Sunt o persoană foarte ambițioasă, veselă, pozitivă dar și foarte extrovertită (această calitate mi-a fost de mare folos). Sunt o adolescentă de 20 de ani, care în vara anului 2021 și-a încheiat povestea din cele patru pagini,  din capitolul numit “liceu”. O poveste care nu se termină cu „sfârșit” ci cu „va urma”. Am făcut parte din colectivul familiei C.N.M.E (Colegiul Național, “Mihai Eminescu”). Din perspectiva mea, a fost cea mai frumoasă generație! Cred că până aici vi s-a părut interesantă descrierea, însă vă întrebați totuși ce am studiat. Ei bine, eu am fost absolventa unui profil mai aparte și anume, profilul pedagogic. Este profilul pentru care este și recunoscut acest liceu. Pentru cei care nu știu, Colegiul Național, „Mihai Eminescu” mai este și numit „Liceul Pedagogic”. A fost o experiență deosebită! Din cei patru ani, doi au fost pentru practica observatorie, unde am asistat și am învățat tainele predatului, iar ceilalți doi ani pentru punerea în practică a tot ce am acumulat, atât la școală cât și la grădiniță. Și, credeți-mă, predatul de la catedră este un sentiment unic. A fost minunat să lucrez cu copiii. Ce chipuri! Ce momente! Îmi amintesc și astăzi cu ce emoții am intrat prima dată într-o sală de curs. Însă, uneori te întrebi dacă este de ajuns să-ți placă doar copiii sau dacă simți că faci din tot sufletul acel lucru. Te gândești, oare nu mai lipsește ceva? Vă spun eu, acea chemare! Da, da! Acel sentiment profund care te face să simți că locul tău este aici. Pe la mijlocul acestor ani de liceu mi-am dat seama că locul meu nu era acolo. Toate bune și frumoase, până când mi-am dat seama că după liceu urmează o decizie, iar cea mai grea parte era – cum să o înfrunt pe mama. Să dau titularizarea? Să nu o dau? Pentru mine răspunsul era unul cât se poate de cert, dar pentru mama nu. Nu știam cum să-i spun. Ea era foarte mândră de mine și deși nu eram cu adevărat o învățătoare, mama dacă ar fi putut ar fi zis deja, că fiica ei este învățătoare. Mi-am făcut curaj și i-am zis: „ Mamă știu că ceea ce îți voi spune nu te va mulțumi pe deplin. Dar vreau să ții cont și de fericirea mea. Nu vreau să continui în acest domeniu, deoarece nu mă regăsesc”. I-a fost greu la început să accepte dar, într-un final, m-a înțeles. Totuși, experiența aceasta a fost una care m-a ajutat foarte mult! Mi-am format o dicție foarte bună, am învățat să îmi construiesc cele mai bune argumente, cum să vorbesc cu oamenii și, nu în ultimul rând, să scap de frica de a vorbi în public. Toate acestea au fost doar un câștig în domeniul pe care îl voiam.  Ei bine, după această parte tristă, vine și cea fericită. M-am înscris la  Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării, specializarea: Comunicare și Relații Publice, exact unde simțeam! Și, acum vine întrebarea: De ce am ales CRP? Am ales cu mintea, cu sufletul și pot spune că a fost alegerea corectă!  Am ales această facultate deoarece îmi plac oamenii, îmi place să socializez dar mai ales să dezbat lucrurile. Îmi place să citesc, să scriu, dar și partea de marketing mă atrage. Nu știu încă pe ce voi merge mai departe, fie PR, marketing, chiar nu m-am gândit! Dar până la licență am timp să mă gândesc. Indiferent de alegere, e bine să știi din toate, căci nu poți știi unde te poartă cârma vieții. Știu doar că vreau să lucrez cu oameni și să aduc multe zâmbete în jurul meu. Momentan, mă delectez cu ceea ce fac în facultate. Ce profesori! Ce oameni! Ce colegi! Zilnic învăț ceva interesant, zilnic ceva nou și atractiv. Eu, personal, învăț de la fiecare căci, așa cum se zice la noi, la români, „meseria se fură”. Acesta este abia începutul noilor povești! Promit că voi reveni cu detalii mai pe la mijlocul facultății, cu cele mai noi „știri”. Momentan, mă bucur că fac ceea ce îmi place. Zilnic caut să mai scormonesc ceva nou, să învăț! Sunt fascinată de domeniu! În încheiere, am un sfat pentru părinții ai căror boboci sunt pe drum, spre un viitor. „Dragi părinți, dacă ai voștri copii au un vis, lăsați-i să zboare, nu le tăiați aripile!” (Camelia Vasilciuc, CRP, I)

Imagine generică – pixabay

      Camelia Vasilciuc