Câți dintre noi simțim cu adevărat esența iubirii ?

„Iubire”, un cuvânt frumos, care ne însoțește discursul în fiecare zi, cu fiecare ocazie, nu-i așa ? Noi ne iubim părinții, iubim surorile, frații, ne iubim iubitul, iubita, iubim cerul, natura, tot ceea ce ne înconjoară ne trezește sentimente de iubire. Tot ce vedem, tot ce auzim, pur și simplu iubim.

Eu iubesc! Tu iubești! El Iubește…! Cu toții pretindem că iubim, asta e clar, dar oare câți dintre noi simțim cu adevărat esența iubirii ?

Vă voi da un exemplu și cu siguranță îmi veți da dreptate. Probabil fiecare dintre voi își mai amintește perioada de pe băncile școlii, atunci când ne era predată o temă nouă, iar pentru a o putea însuși și înțelege începeam cu definiții, clasificări, caracteristici și nu e de mirare că de fiecare dată încercam să definim fiecare termen, fiecare lucru. Spre exemplu ,,prietenia este…”, ,,adevărul este…”, ,,minciuna este…” și așa mai departe. Dar, ați observat? Când vine vorba de iubire, totul se schimbă, nu mai este același lucru! Iubirea nu o poți încătușa în cuvinte standardizate și nu îi poți da o formă concretă. Poate că din acest motiv mulți nu o pot înțelege și nu și-o pot însuși.

Dea lungul timpului omul a tot încercat să studieze, să cerceteze și să ofere sens logic fiecărui cuvânt, fără a lăsa loc de puțin mister, astfel au ajuns să banalizeze totul atât de mult. Avem tendința de a încerca să avem control asupra fiecărei situații care survine în viața noastră și fiecare dintre noi uităm la un moment dat faptul că nu este la fel și cu sentimentele. Sentimentele sunt singurele care se împotrivesc și nu se lasă dezbrăcate de mister de către raționamentul nostru, al omenirii.

Ca fiecare om, eu am încercat de nenumărate ori să definesc iubirea și niciodată nu am oferit același răspuns, ba chiar am rămas blocată de multe ori și realizam că eu nu pot să ofer o definiție logică a iubirii, eu nu pot spune ce este pentru mine iubirea, dar eu știam că simt, eu iubeam, eu eram iubită, dar pur și simplu nu găseam cuvinte care să definească ceea ce simțeam și atunci am înțeles, iubirea este singurul simțământ care nu se poate defini printr-un șir cuvinte rostite sau de litere așternute pe o hârtie. Iubirea se definește prin fapte. Pentru fiecare dintre noi iubirea este altceva, pentru că ne naștem în medii diferite, creștem și suntem educați de oameni diferiți. Învățăm să iubim de la părinți pentru că sunt primii care ne iubesc și sunt primii pe care îi iubim. De la ei învățăm să ne iubim pe noi înșine sau nu, sau să oferim iubire altora sau nu. Eu am fost crescută cu dragoste, n-am avut niciodată îndoieli că nu sunt iubită de părinți, de surori, iubirea se manifesta și în continuare se manifestă prin grijă, respect, atenție chiar și aceleași îndrumări, sfaturi, laude și observații. Datorită lor eu știu să iubesc frumos, iar atunci când am întâlnit bărbatul din viața mea am conștientizat ce este pentru mine iubirea. Pentru că da, este o diferență colosală între iubirea dintre membrii familiei și iubirea dintre mine și el. Îi iubesc pe toți la fel, dar totuși diferit, straniu, nu? Atunci când l-am cunoscut pe el am simțit că îmi doresc cu el o casă, un copil, o familie. Am simțit că pentru el eu sunt în stare să îmi dau viața, dacă lui azi i se întâmplă ceva, eu i-aș oferi cu tot sufletul o parte din mine cu riscul de a nu mai fi și eu știu că dacă astăzi cu mine se întâmplă ceva, el va fi acolo, oferindu-mi o parte din el, pentru că noi amândoi știm că iubirea este mai presus de toate sacrificiile, cel puțin pentru noi și pentru familiile noastre, pentru că noi amândoi asta am văzut la părinții noștri, amândoi am crescut așa. Dacă tu, pentru familia ta, pentru mama, tata, frații și surorile tale, pentru bărbatul, pentru femeia ta, sau pentru copilul tău nu ești gata să renunți la ceva, nu știu dacă ceea ce vă leagă este iubire cu adevărat.

Ați observat că a spune ,,Te iubesc!” este atât de simplu, sunt doar două cuvinte și opt litere, puțini, prea puțini însă conștientizează faptul că ce se află în spatele lor contează cu adevărat. Să luăm spre exemplu relația a doi îndrăgostiți. Ce înseamnă ,,te iubesc” în contextul în care ochii îți zburdă după alte trupuri suave? Sau, și mai grav, pretinzi că iubești un om, dar îl înșeli cu altul. Ce înseamnă ,,te iubesc”, atunci când partenerul de viață este la pământ, iar tu nici măcar nu observi, darămite să-i fii și alături. Ce înseamnă ,,te iubesc” atunci când lovești acel om, când îl jignești, când îl manipulezi, când îl desconsideri, când îl tratezi cu superioritate? Am senzația că ,,te iubesc” a devenit o rutină, exprimăm doar forma nu și esența acestor două cuvinte. Eu cred că lângă omul căruia îi spui că îl iubești trebuie să simți că te odihnești, dacă nu simți acest lucru, oare poate fi vorba de iubire?

Mai cred că iubirea este atunci când simți că evoluezi lângă omul iubit, este atunci când indiferent de probleme, de greșelile pe care le faci, de momentele de slăbiciune, omul tău iubit e acolo, lângă tine, nu ca să te critice, ci ca să te ridice și să te susțină. Prea mulți din păcate tratează iubirea ca pe o damă de companie, mulți nu vor să conștientizeze că nimeni nu își dorește să fie o prezență pasageră. Iubirea adevărată apare de nicăieri, când nici nu te aștepți, dar de părăsit nu te va mai părăsi niciodată. Nu te va forța să te comporți după anumite rigori, ci te va ajuta să te cunoști pe tine însuți, să-ți deschizi sufletul și să descoperi lucruri pe care, poate nici tu nu le-ai simțit sau văzut vreodată. (Ana Revencu, CRP, II)

Foto generică – pixabay

                  Ana Revencu