Cea mai dubioasă teză de licență?

N-am avut vreodată așteptări prea mari de la mine, dacă ar fi cineva care să-și aleagă un subiect dubios la licență, de ce nu aș fi eu aceea?

Nu sunt o adeptă a subiectelor safe, să zic așa, când riști și te îndrepți cu ochii legați spre un posibil eșec e mult mai interesant. Deci, să sperăm că de data asta nu va fi cazul, iar teza mea de licență, deși e una controversată, nu va sfârși aruncată într-un coș de gunoi.

Să fiu sinceră, lucrarea mea n-are nici măcar o șansă să zacă într-un coș de gunoi real, pentru că va fi scrisă pe laptop, iar acest dispozitiv nu va ajunge vreodată un deșeu (sper), în cel mai rău caz, lucrarea mea va fi exilată în coșul de gunoi al laptopului, deci tot un coș de gunoi e în joc.

Mereu m-am întrebat de ce sunt oamenii atât de atrași de criminalitate, pericol și sânge?

Și de ce să las această curiozitate să se zbată singuratică între pereții capului meu, când pot să o expun unei comisii, care probabil, va rămâne mască la auzirea subiectului pe care l-am ales.

Mi-am propus să aduc la lumină curiozitatea mea și zecile de întrebări care mă pasc, dar și posibilele răspunsuri pe care le-aș putea găsi.

Da, mă regăsesc și eu printre acei mii de fani ai emisiunilor de tip True Crime și ajunsă în pragul unei etape atât de importante precum licența, mi-am zis să-mi aleg un subiect la fel de înfricoșător: Mediatizarea Criminalilor în serie și felul în care aceștia câștigă simpatia publicului.

Am fost sfătuiți să ne axăm pe subiectele care ne pasionează, ceva de care să nu ne ocupăm mecanic și care să nu ne ofere satisfacție, ci din contra, o muncă științifică aproape distractivă. Acesta e principalul factor asupra căruia m-am aruncat în grabă, ce îmi place, ce îmi stârnește interesul, ceva nou și interesant. Iar fiind o persoană care are de obicei la masa de prânz, pe fundal, un video despre viața și aventurile vreo unui ucigaș, nu mi-a fost prea greu să-mi aleg subiectul.

De ce este criminalitatea mereu împinsă în față? De ce mereu la știri principalele subiecte sunt înecate în sânge, praf și dramă? Tragedii, accidente, omoruri, de ce pericolul atrage atât de mult?

De ce sunt mediatizați atât de intens acești indivizi cu porniri inumane și cum ajunge chipul lor pe posterele adolescenților din toată lumea? Primesc bani și scrisori, devin eroi în povești și benzi desenate, ba mai mult, unii se și căsătoresc în detenție.

De ce noi, oamenii, empatizăm atât de mult cu personajele negative, vicioase? Încă din copilărie există atât de mulți copii care preferau întunericul și nu lumina, zâna rea și nu cea bună, de ce? cum funcționează instinctul uman?

Jeffrey Dahmer, de exemplu, cum a ajuns acest monstru să fie menționat în melodii? Cum a ajuns o adevărată vedetă prin interviurile sale și mai nou, documentare și seriale tv?

Ted Bundy, monstrul care a ucis, terorizat și violat peste 20 de femei, a cucerit publicul feminin prin charisma și arta oratorică pe care o deținea, sună de necrezut, nu?

Din propria experiență, pot să vă mărturisesc că după vizionarea filmului biografic Extremely Wicked, Shockingly Evil and Vile, cu Zac Efron în rolul lui Ted Bundy, am ajuns să empatizez cu personajul. Da, știam cine e Ted Bundy, eram conștientă de crimele de care a fost acuzat și pe care el însuși le-a recunoscut în cele din urmă (studiasem un pic cazul înainte să văd filmul), totuși eu l-am crezut când a zis că e nevinovat, am avut o urmă de speranță că poliția se înșeală, iar tânărul charismatic, amuzant și extrem de chipeș este absolut nevinovat.

Ted Bundy a respins acuzațiile extrem de mult timp, iar eu am ajuns să-l simpatizez și să cred că poate, finalul filmului va fi altul, când era evident că nu va fi așa.

Bravo Zac Efron, m-ai făcut să simpatizez un criminal extrem de charismatic și să-i pun la îndoială vinovăția. Dar oare, câți dintre noi au ajuns să simpatizeze acești monștri prin intermediul producțiilor cinematografice?

Îmi poate spune cineva de ce fața unui criminal în serie și canibal este pe tot Tik tok-ul în urma vizionării faimosului serial marca Netflix intitulat Dahmer – Monster: The Jeffrey Dahmer Story.

Da, Dahmer a devenit un model pentru numeroșii copii care accesează platforma, pentru numeroșii minori care văd această producție și altele asemănătoare. Deși, se presupune că filmele de acest gen nu fac altceva decât să redea obiectiv realitatea și faptele care au fost săvârșite, ce ne aduce în pragul unor sentimente atât de nefirești? Apreciezi și simpatizezi un criminal în serie?

Acestea sunt câteva din întrebările care-mi vor bântui teza de licență și vă sfătuiesc să-mi țineți pumnii pentru că nu va fi deloc ușor! (Sabrina Vacari, CRP III)

Imagini generice- pixabay